BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.
BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.