Definitii pentru: borceag

BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.