Definitii pentru: brichetă, bricheta

BRICHÉTĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.

BRICHÉTĂ², brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.