Definitii pentru: cucă

CÚCĂ¹, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.

CÚCĂ², cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + suf. -ă.

CÚCĂ³, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec.