Definitii pentru: fals, falÈ™
FALS, -Ä‚, (I) falÈ™i, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenÈ›a adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni È™i manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) InfracÈ›iune săvârÈ™ită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau È™tersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conÈ›inutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în faÈ›a justiÈ›iei ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declaraÈ›ii. [Var.: (I) falÈ™, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
FALȘ, -Ă adj. v. fals.
FALS, -Ä‚, (I) falÈ™i, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenÈ›a adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni È™i manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) InfracÈ›iune săvârÈ™ită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau È™tersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conÈ›inutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în faÈ›a justiÈ›iei ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declaraÈ›ii. [Var.: (I) falÈ™, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.