Definitii pentru: fâsâială, fâșâială, fâsăială, fâșăială

FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală.

FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli, s. f. Fâșâire; fâșâit. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: fâșăiálă s. f.] – Fâșâi + suf. -eală.

FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.