Toate definitiile
XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie.
XEROGÉL, xerogeluri, s. n. Material obținut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel.
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini și documente și bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie.
XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.
XEROMORFÍSM s. n. Totalitatea particularităților legate de rezistența la secetă a xerofitelor. – Din fr. xéromorphisme.
XÉROX, xeroxuri, s. n. Aparat de reprodus și de multiplicat, bazat pe xerografie. – Denumire comercială.
XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox.
XEROXÁRE, xeroxări, s. f. Acțiunea de a xeroxa și rezultatul ei. – V. xeroxa.
XEROXÁT, -Ă, xeroxați, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.
XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneii, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose.
XIFOÍD, xifoide, s. n. Cartilaj de forma unui vârf de sabie, care termină osul stern. – Din fr. xiphoïde.
XILÁN, xilani, s. m. Polizaharidă care se găsește în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
XILÉM s. n. (Bot.) Țesut lemnos alcătuit din vase lemnoase. – Din fr. xylème, germ. Xylem.
XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se întrebuințează ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène.
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine.
XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage.
XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone.
XILOFONÍST, -Ă, xilofoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. ist.
XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s. m. și f. Lucrător care execută clișee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe.
XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparține xilografiei, privitor la xilografie, obținut prin xilografie. – Din fr. xylographique.
XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc clișee gravate în lemn, arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie.
XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. ◊ Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure.
XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănătoare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde.
XILOLÍT, xilolite, s. n. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith.
XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
XILOTIPÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.
XILÓZĂ s. f. (Chim.) Monozaharidă care se găsește în lemn, în paie etc. – Din fr. xylose.