Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavaș.

IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stăvilirea cu baraj de pământ sau prin abaterea unui curs de apă și destinat creșterii peștilor sau folosit pentru irigații, morărit etc. 2. Lac mic natural, format în albia unui râu, prin adunarea apei într-o adâncitură de teren. 3. Zăgaz (la un heleșteu). – Din sl. jazŭ.

IAZÍGI s. m. pl. Triburi sarmatice așezate în sec. II p. Cr. în Câmpia Tisei, la hotarele de vest ale Daciei. – Din fr. Iazyges.

IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare. – Et. nec.

IBÂNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec.

IBÉRIC, -Ă, iberici, -ce, adj. Care aparține Iberiei, privitor la Iberia, provenit din Iberia. – Din fr. ibérique, it. iberico.

IBÉRIS, iberiși, s. m. Plantă erbacee ornamentală din familia cruciferelor, cu flori de diferite culori, dispuse în racem la vârful ramificațiilor; (pop.) limbușoară (Iberis umbellata). – Din fr. ibéris.

ÍBEX, ibecși, s. m. Varietate de capră sălbatică cu coarne mari și curbate (Capra ibex). – Din lat. [Capra] ibex, numele științific al animalului.

IBÍDEM adv. (Cu privire la un text deja citat) În același loc, tot acolo, în aceeași lucrare. [Prescurtat: ibid., ib.] – Cuv. lat.




ÍBIS, ibiși, s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, de culoare albă (Threskionis aethiopica) sau roșie (Guara rubra), cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte. – Din fr., lat. ibis.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĩnikŭ.

IBOVNICÉL, ibovnicei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui ibovnic.Ibovnic + suf. -el.

IBOVNICÚȚĂ, ibovnicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ibovnică.Ibovnică + suf. -uță.

IBRÍC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. – Din tc. ibrik.

IBRICÉL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric.Ibric + suf. -el.

IBRIȘIMGÍU, ibrișimgii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de ibrișin. – Din tc. ibrișimci.

IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișím s. n.] – Din tc. ibrișim.

IBRIȘÍM s. n. v. ibrișin.

IBÚM s. n. Dispoziție a legilor vechilor evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. – Din fr. ibum.

IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).

ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek.

ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

ÍCEA adv. v. ici.

ICI adv. (Pop.) Aici. ◊ (Pe) ici, (pe) colo sau ici și colo ori ici și ici, ba ici, ba colo = din loc în loc, la distanțe mari. [Var.: ícea adv.] – Lat. *hic-ce.

ICIOGLÁN, icioglani, s. m. (Înv.) Copil de casă, paj (la sultani și la domnii români). [Var.: iciolán s. m.] – Din tc. içoğlan.

ICIOLÁN s. m. v. icioglan.

ICNEÁLĂ, icneli, s. f. Geamăt scurt și adânc; icnet. – Icni + suf. -eală.

ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et.

ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah.

ICNÍRE, icniri, s. f. Acțiunea de a icni și rezultatul ei; geamăt scurt. – V. icni.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 3 din 95

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2018 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii