Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.

VÁRĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primăvară).

VARÉC s. n. Numele unor alge brune marine azvârlite de valuri pe țărm, care servesc ca îngrășământ pentru pământurile nisipoase, ca materie primă pentru fabricarea sodei, iodului etc. – Din fr. varech.

VARÉGI s. m. pl. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varègues.

VÁRGĂ, (1) vergi, (2) vărgi, s. f. I. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băț de undiță. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subțire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dungă (în special la o țesătură). – Lat. virga.

VÁRIA1 s. n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3.Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.

VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ◊ (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a] – Din fr. variable, lat. variabilis.

VARIABILITÁTE, variabilități, s. f. Însușirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme și aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a ființelor vii de a-și schimba, sub influența mediului și a eredității, însușirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o mărime sau o funcție algebrică de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite.




VARIÁC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieșire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.

VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante.

VARIÁNȚĂ, varianțe, s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.

VARIÁT, -Ă, variați, -te, adj. Care variază, care este divers sau conține elemente diverse; variu. [Pr.: -ri-at] – V. varia.

VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse].

VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. Var.: variațiune s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis.

VARIAȚIONÁL, -Ă, variaționali, -e, adj. Referitor la variație. [Pr.: -ri-a-ți-o-] – Din fr. variationnel, engl. variational.

VARIAȚIÚNE s. f. v. variație.

VARICÁP, varicape, s. n. (Electron.) Varactor. – Din fr. varicap.

VARÍCE s. f. pl. Dilatație venoasă permanentă și neregulată, mai frecventă la membrele inferioare, produsă de pierderea elasticității pereților venelor. – Din fr. varice, lat. varix, -ricis.

VARICÉLĂ, varicele, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă benignă, de natură virotică, care apare mai ales la copii și care se caracterizează prin apariția pe piele a unor bășicuțe care nu lasă cicatrice; vărsat de vânt. – Din fr. varicelle.

VARICOCÉL, varicocele, s. n. Tumoare formată prin dilatarea varicoasă permanentă a venelor organului spermatic. [Pr.: -ri-co-] – Din fr. varicocèle.

VARICÓS, -OÁSĂ, varicoși, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus.

VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis.

VARIETÉ s. n. v. varieteu.

VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, recitări, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété.

VARIÓLĂ, variole, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, care se caracterizează prin apariția pe suprafața pielii a numeroase pustule care, după vindecare, lasă cicatrice definitive; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole.

VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique.

VARIOMÉTRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanță variabilă care servește la reglarea fină a inductanței unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare și de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variomètre.

VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor.

VÁRIU, -IE, varii, adj. (Înv.) Variat. – Din lat. varius.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11    >   >> 
pagina 6 din 59

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2018 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii