Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

CALENDÁR, calendare, s. n. 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 3. Publicație cu caracter variat, care apare o dată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului și diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, științific etc. [Var.: (pop.) călindár s. n.] – Din lat. calendarium.

CALENDARÍSTIC, -Ă, calendaristici, -ce, adj. Privitor la calendar, după calendar. ◊ An calendaristic = an de 365 de zile, socotit de la 1 ianuarie la 31 decembrie. Plan de muncă calendaristic = plan de muncă alcătuit pe zile și săptămâni. – Calendar + suf. -istic.

CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi. ◊ Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes.

CALENDRÓI s. m. v. calindroi.

CALÉVRI s. m. pl. (înv.) Pantofi groși, rezistenți. – Din bg. kalevra.

CALFATÁ, calfatez, vb. I. Tranz. (Rar) A călăfătui. – Din fr. calfater.

CALFATÁRE, calfatări, s. f. (Rar) Acțiunea de a calfata.V. calfata.

CÁLFĂ, calfe, s. f. Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie. – Din tc. kalfa.

CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, spre a obține forma și dimensiunile prescrise. 2. A sorta, după mărime, cereale, fructe, puieți de pom etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Din fr. calibrer.




CALIBRÁJ, calibraje, s. n. Calibrare. – Din fr. calibrage.

CALIBRÁRE, calibrări, s. f. Acțiunea de a calibra; calibraj. – V. calibra.

CALIBRÓR, -OÁRE, calibrori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un instrument, o mașină) Care calibrează. 2. S. n. Instrument pentru măsurarea diametrului puieților. 3. S. n. Aparat sau mașină pentru sortarea fructelor după mărime. – Din fr. calibreur.

CALÍBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul interior al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; fel, soi, specie. – Din fr. calibre.

CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.

CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Calic + suf. -enie.

CALICÉSC, -EÁSCĂ, calicești, adj. (Rar) De calic, propriu calicului. – Calic + suf. -esc.

CALICÉȘTE adv. Ca un calic. – Calic + suf. -ește.

CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.

CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.

CALICIFÓRM, -Ă, caliciformi, -e, adj. (Rar) În formă de caliciu. – Din fr. caliciforme.

CALICÍME s. f. Termen de dispreț pentru o colectivitate de oameni săraci; sărăcime. – Calic + suf. -ime.

CALICÍRE s. f. Faptul de a (se) calici; sărăcire. – V. calici.

CALÍCIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

CALICÓ s. n. Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți. – Din engl. calico, fr. calicot.

CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Din fr. calife.

CALIFÁT, califate, s. n. 1. Formă de stat feudal-teocratică întemeiat de arabi pe teritoriile stăpânite de ei, după moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. 3. Durata guvernării unui calif. – Din fr. califat.

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

CALIFICÁBIL, -Ă, calificabili, -e, adj. Care poate fi calificat. – Califica + suf. -bil. Cf. fr. qualifiable.

CALIFICÁRE, calificări, s. f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională; calificație. ♦ Etapă eliminatorie într-un concurs sau într-o competiție sportivă, pentru selectarea concurenților. – V. califica.

CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate. – V. califica.

 <<   <    4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14    >   >> 
pagina 9 din 268

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2018 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii