Definitii pentru: somn
SOMN1, somni, s. m. PeÈ™te teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinÈ›i puternici È™i cu mustăți lungi (Silurus glanis). – Din sl. somÅ. Cf. bg., rus. som.
SOMN2, (rar) somnuri, s. n. Stare fiziologică normală È™i periodică de repaus a fiinÈ›elor, necesară redresării forÈ›elor, caracterizată prin încetarea totală sau parÈ›ială a funcÈ›ionării conÈ™tiinÈ›ei, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulaÈ›iei, a respiraÈ›iei È™i prin vise; starea celui care doarme. ◊ Somnul de veci (sau cel lung, veÈ™nic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi uÈ™or, iepureÈ™te. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a aÈ›ipi. Somn uÈ™or, formulă prin care se doreÈ™te cuiva care se culcă somn liniÈ™tit. A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inerÈ›ie; toropeală, amorÈ›ire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzaÈ›ie provocată de această necesitate. – Lat. somnus.