Dictionar de sinonime

MUTÍSM s. v. muţenie.

MUTRIŞOÁRĂ s. v. feţişoară, obrăjor.

MUTOÁŞCĂ s. v. paparudă.

MÚTRĂ s. v. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, fizionomie, individ, ins, înfăţi-şare, mină, obraz, om, persoană.

MUTUALITÁTE s. (POL.) reciprocitate. (Acord bazat pe ~.)

MUTITÁTE s. (MED.) muţenie.

MUTUÁL adj. (POL.) reciproc. (Acord ~.)

MÚTUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

MUTULÍCĂ s. (BOT.; Scopolia carniolica) (rar) scopolie.

MUTULÍCĂ s. v. mutul.

MUŢÍ vb. 1. (MED.) a amuţi. 2. a amuţi, a dispărea, a înceta, a se linişti, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.)

MUŢÉNIE s. 1. v. mutitate. 2. mutism, tăcere, (rar) muţie, (reg.) muţeală, muţitură. (Nu ieşea din ~ lui.)

MUŢEÁLĂ s. v. mutism, muţenie, tăcere.

MUŢÍE s. v. mutism, muţenie, tăcere.

MUŢITÚRĂ s. v. mutism, muţenie, tăcere.

MUZEÍSTIC adj. v. muzeal.

MUZEÁL adj. muzeistic.

MUZGURÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

MUZEOLOGÍE s. muzeistică.

MUZEÍSTICĂ s. v. muzeologie.

MUŢUNÁCHE s. v. fante, filfizon.

MUŢÚNĂ s. v. mască.

MUZICALITÁTE s. 1. v. cantabilitate. 2. v. armonie.

MÚZIC s. v. muzicant, muzician.

MUZICÁL adj. 1. (MUZ.) (înv.) muzicesc. (Compoziţie ~.) 2. v. cantabil. 3. v. armonios.

MUZICÁNT s. v. compozitor.

MUZICÁNT s. (reg.) mujicaş, (înv.) muzic. (~ într-o fanfară.)

MUZICOTERAPÍE s. (MED.) meloterapie.

MUZICÚŢĂ s. v. armonică.

MÚZICĂ s. v. acordeon, orchestră.