Dictionar de sinonime

TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

TENSIÚNE s. v. efort unitar, febră.

TENTÁŢIE s. ademenire, atracţie, ispită, seducere, seducţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă, să-blaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.)

TENTÁNT adj. v. ademenitor.

TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.)

TEOLÓG s. (BIS.) (înv. şi reg.) bogoslov.

TÉNTĂ s. v. nuanţă.

TEOLÓGIC adj. (BIS.) (livr.) teologal, (înv.) teolo-gicesc. (Dispute ~.)

TEOLOGÁL adj. v. teologic.

TEOLOGICÉSC adj. v. teologic.

TEOLOGÍE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.

TEORÉTIC s. v. teoretician.

TEORÉTIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei ştiinţe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)

TEORETICÉSC adj. v. teoretic.

TEORÍC adj. v. teoretic.

TEORÍE s. 1. v. concepţie. 2. doctrină, învăţătură, sistem. (~ economică.) 3. (FILOZ.) teoria cunoaşterii = epistemologie, gnoseologie; teoria existenţei v. ontologie; teoria valorilor v. axiologie. 4. (MAT.) teoria probabilităţilor v. calculul probabilităţilor. 5. (EC.) teoria nominalistă a banilor = nominalism.

TEORETICIÁN s. 1. (înv.) teoretic. (~ al unui curent literar.) 2. v. ideolog.

TEORISÍRE s. v. cercetare, control, revizie, revizuire, verificare.

TEORISÍ vb. v. cerceta, controla, inspecta, revedea, revizui, verifica.

TEORÍE s. v. cercetare, control, revizie, revizuire, verificare.

TERAPEÚTICĂ s. v. tratament.

TÉPIH s. v. covor, preş, scoarţă.

TERÁSĂ s. (GEOGR.) terasă aluvială = terasă de acumulare; terasă de acumulare v. terasă aluvială.

TERAPÍE s. 1. v. tratament. 2. terapie intensivă = reanimare. (Serviciul de ~ din spitalul...) 3. te-rapie tisulară v. histoterapie.

TERCI s. 1. păsat, (reg.) cir, meşniţă, rişcaşă. (A mâncat ~ de mălai.) 2. (înv. şi reg.) mlat, (reg.) coleaşă, letiu, (Mold.) clic. (Mămăliga foarte moale se numeşte ~.)

TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleşcăi, a se muia, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructul prea copt s-a ~.)

TERCIUÍRE s. storcire, strivire, zdrobire. (~ fruc-telor.)

TERCIUIÁLĂ s. (Transilv.) toroşteală. (~ fructelor.)

TERÉN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune.

TERCIUÍT adj. storcit, strivit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt., Munt.) storcoşit. (Fructe ~.)