![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeIEPURÁR s. v. acvilă. IERÁRH s. v. arhiereu. IÉPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) şoşoi, (glumeţ) urecheat. IEPURÉL s. v. sparanghel. IERNÁT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ul oilor.) IERBUŞOARĂ s. (BOT.) ierbuliţă, ierbuţă. IERBÚŢĂ s. v. ierbuşoară. IERNÁRE s. v. iernat. IERBÓS adj. erbacee. ( Plantă ~oasă.) IERBULÍŢĂ s. v. ierbuşoară. IERBĂRÍT s. v. imaş, izlaz, păşune. IERBĂLÚŢĂ s. v. iarbă-albă. IERÚGĂ s. v. iaz. IERTĂCIÚNE s. v. iertare, scuză. IERTĂTÓR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.) IERTÁŢI interj. pardon!, scuzaţi! IERTÁRE s., interj. 1. s. v. absolvire. 2. s. (BIS.) dezlegare, pocăinţă, (înv.) pocaianie. (~ de păcate.) 3. s. v. scuză. 4. s. indulgenţă, îndurare, îngăduinţă, milostivire, (livr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă ~.) 5. interj. îndurare!, (înv.) aman! IERTÁ vb. v. elibera, libera, salva, scăpa, scoate. IERNÁTIC s. v. iernat. IERTÁ vb. 1. v. absolvi. 2. (BIS.) a dezlega. (Preotul îl ~ de păcate.) 3. (reg.) a îngădui, (înv.) a lăsa, a şterge, a trece. (A ~ păcatele, fărădelegile cuiva.) 4. v. scuza. IERARHÍE s. nivel, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ socială.) IERARHIZÁ vb. v. clasifica. (A ~ elevii în ordinea mediilor.) IERARHIZÁRE s. v. clasificare. (~ elevilor în ordinea mediilor.) IERBÁR s. v. rumen. IEŞI interj. afară!, marş!, pleacă! IERÚŞCĂ s. v. găinuşă, ieruncă. IÉSLE s. (reg.) corlată. (~ pentru vite.) IEST adj. v. acest. IERÚNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinuşă, (reg.) alunar, brădioară, brădişoară, ieruşcă, găinuţă-roşie, gotcă-roşie, (Transilv.) pasăre-împărătească. IEŞÍ vb. 1. a merge, (înv. şi pop.) a purcede. (Să ~ puţin în grădină.) 2. a se elibera, a se libera, a scăpa. (A ~ din închisoare.) 3. a ajunge, a da. (Drumul ~ în sat.) 4. v. germina. 5. v. apărea. 6. a-i apărea, a-i da. (Copacului îi ~ frunzele.) 7. v. ţâşni. 8. a se naşte, a proveni. (Ce ~ din pisică şoareci mănâncă.) 9. v. defeca. 10. v. urina. 11. a ajunge, a deveni. (A ~ doctor.) 12. v. apărea. 13. v. decolora. 14. a se isprăvi, a se sfârşi, a se termina. (Cum o ~, să iasă.) |