Toate definitiile

MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

MACFERLÁN, macferlane, s. n. Pardesiu bărbătesc (larg și) fără mâneci, cu două deschizături pentru brațe, peste care cade o pelerină scurtă. – Din fr. macfarlane.

MACH, machi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor, utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ◊ Numărul lui Mach = raport între viteza unui proiectil, avion etc. într-un fluid și cea a sunetului. [Pr.: mah] – Din engl., fr. mach.

MACHETÁ, machetez, vb. I. Tranz. A concepe și executa macheta unui obiect, a unui proiect etc. – Din machetă.

MACHETÁRE machetări, s. f. Acțiunea de a macheta. – V. macheta.

MACHETÁT, -Ă, machetați, -te, adj. (Despre lucrări de urbanistică, piese tehnice, opere de artă etc.) Care a fost prezentat sub formă de machetă. – V. macheta.

MACHETATÓR, -OARE, machetatori, -oare, s. m. și f. Machetist. – Macheta + suf. -tor.

MACHÉTĂ, machete, s. f. Reproducere, de obicei la scară redusă, a unei lucrări de urbanistică, a unei piese tehnice, a unei opere de artă etc. ♦ Text integral sau fragmentar al unei opere (științifice), destinat discuției înainte de publicare. – Din fr. maquette.

MACHETÍST, -Ă machetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care concepe și execută o machetă; machetator. – Din fr. maquettiste.

MACHIÁ, machiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă). V. grima. [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

MACHIÁJ, machiaje, s. n. Acțiunea de a (se) machia și rezultatul ei; machiere. [Pr.: -chi-aj] – Din fr. maquillage.

MACHIÁT, -Ă machiați, -te adj. Fardat (minuțios, cu artă). V. grimat. [Pr.: -chi-at] – V. machia.

MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -ce adj. Care este abil și fără scrupule; perfid, viclean. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.

MACHIAVELÍSM s. n. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

MACHIAVERLÂC, machiaverlâcuri s. n. (Rar) Machiavelism. [Pr.: -chi-a-] – Machiavelli (n. pr.) + suf. -lâc.

MACHIÉRE, machieri, s. f. Acțiunea de a se machia; machiaj. [Pr.: -chi-e-] – V. machia.

MACHINÁȚIE s. f. v. mașinație.

MACHINAȚIÚNE s. f. v. mașinație.

MACHIÓR, -Ă machiori, -e s. m. și f. Persoană care execută machiaje, specialist în machiaj. V. grimeur. [Pr.: -chi-or] – Din fr. maquilleur.

MACHÍSM s. n. Empiriocriticism. [Pr.: mahísm] – Din rus. mahizm.

MACHÍST, -Ă machiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține machismului, privitor la machism. 2. S. m. și f. Adept al machismului. [Pr.: mahist] – Din rus. mahist.

MACHMÉTRU, machmetre, s. n. Aparat pentru măsurarea vitezei avioanelor cu reacție. [Pr.: mah-] – Din fr. machmètre, engl. machmeter.

MACIOÁLĂ, macioale, s. f. (Reg.) 1. Femeie proastă, urâtă. 2. Vacă sau oaie slabă. – Et. nec.

MÁCLĂ, macle, s. f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund, alcătuind o simetrie față de un plan sau un ax; cristal format în acest fel. – Din fr. macle.

MACMAHÓN, macmahoane, s. n. (Înv.) Șpriț¹. – Din n. pr. Mac Mahon.

MACRAMÉ, s. n. v. macrameu.

MACRAMÉU, macrameuri, s. n. Un fel de dantelă făcută din fire groase de ață din bumbac mercerizat, împletite și înnodate. [Var.: macramé.] – Din fr. macramé.

MACRO¹- Element de compunere care înseamnă „mare” și care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. macro-.

MACRÓ², s. n. v. macrou.

MACROBIÁN, -Ă, macrobieni, -e, adj. (Biol.: despre ființe) Longeviv; (rar) macrobit. [Pr.: -bi-an] – Din fr. macrobien.