Toate definitiile
NEUROPSIHOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologie.
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagmă) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisiune ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Ne- + util.
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.
NEUTRALITÁTE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau la alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj. Care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.
NEUTRÍNO s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa foarte mică. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.
NEUTRODINÁRE, neutrodinări, s. f. (Elt.) Compensare a unei reacții existente între ieșirea și intrarea unui etaj amplificator cu circuite acordate. – După fr. neutrodynation.
NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.
NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral (1). ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (și substantivat, n.) = formă a unor părți de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.