Toate definitiile
N s. m. invar. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană nazală (2) dentală). [Pr.: ne, en].
NACÉLĂ, nacele s. f. 1. Cabină (deschisă) atârnată de un balon pentru a transporta echipajul, lestul, instrumentele etc. ♦ Cabină metalică închisă în care se află echipajul și motoarele unui dirijabil. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. – Din fr. nacelle.
NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.
NÁCRU s. n. (Livr.) Sidef. – Din fr. nacre.
NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada.
NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s. f.] – Din ucr. naĩtyčanka.
NADÍR s. n. (Astronom.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. – Din fr. nadir.
NADIRÁL, -Ă, nadirali adj. (Rar) Care aparține nadirului, privitor la nadir. – Din fr. nadiral.
NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă.
NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale populare de suflat: a) instrument compus dintr-un grup puțin concav de fluiere de dimensiuni diferite, așezate în ordinea mărimii lor; b) fluier de trestie cu șapte găuri. – Din tc. nay, ney.
NÁNCHIN, nanchinuri, s. n. Țesătură de bumbac foarte deasă și rezistentă, întrebuințată la confecționarea dosului de perne. [Var.: nánghin s. n.]. – Din fr. nankin.
NANDRALĂU, năndralăi, s. m. (Reg.) Vlăjgan; p. ext. derbedeu, pușlama. – Cf. handralău.
NANDÚ s. m. invar. Gen de păsări alergătoare, asemănătoare cu struțul, cu picioare lungi și cu aripi relativ mici, care trăiește în America de Sud (Rhea); pasăre care face parte din acest gen. [Acc. și: nándu] -Din fr. nandou.
NÁNGHIN s. n. v. nanchin.
NANOSECÚNDĂ, nanosecunde, s. f. (Inform.) A miliarda parte dintr-o secundă. – Din fr. nanoseconde.
NANSÚC s. n. (Rar) Țesătură foarte subțire de bumbac sau de mătase. – Din fr. nansouk.
NAPODÉZ s. n. Substanță care servește la lipit. – Napo[chim] (n. pr.) + [a]dez[iv] – Denumire comercială.
NĂHÚT s. m. v. năut.
NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Crâsnic (pentru pescuit). – Din ucr. napadka.
NEÁNT s. n. Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.; rar) Autopsie. – Din fr. nécropsie.
NECTÓN s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea viețuitoarelor acvatice care se pot mișca liber în masa apei în care trăiesc. – Din it. necton.
NEDOSPÍT, -Ă, nedospiți, -te, adj. (Despre aluat) Care nu a dospit (1). ♦ (Despre alimente și despre unele materii organice) Care nu a fermentat. – Ne- + dospit.
NÉFLĂ, nefle, s. f. (La unele jocuri de cărți) Carte de mică valoare sau fără valoare. – Din fr. nèfle.
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film, sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.
NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthes.
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Ne- + rotunjit.
NEVRÁX, s. n. (Anat.) Sistem nervos central. – Din fr. névraxe
NICHIPERCEA s. m. art. (Pop.) Dracul. – Et. nec.
NITROGEN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.