Toate definitiile
VARMÉTRU, varmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în rețelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter.
VÁRNIȚĂ. varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., scr. varnica.
VAROMÉTRU, varometre, s. n. Contor electric pentru măsurarea în varore a energiei electrice reactive. – Var. (după alte surse) varormetru. – Din fr. varheuremètre.
VARÓRĂ, varore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh] – Din fr. varheure.
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
VÁRUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului către înăuntru. – Din fr. varus.
VÁRZĂ, verze, s. f. Plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație (Brassica oleracea); p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ◊ Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpățâna mică, de la care se consumă mugurii formați la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varză creață = varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afânată (Brassica oleracea sabanda). Varză roșie = varietate de varză cu frunzele roșii-violete, care se consumă ca salată (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nici o ispravă. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui. – Lat. vir(i)dia verdețuri.
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare inchise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum.
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.
VASALITÁTE s. f. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.
VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparține vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor și vaselor capilare ale unui organism. Țesut vascular = țesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezența în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire.
VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un țesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.
VASCULARIZÁRE, vascularizări, s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza.
VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care conține vase sangvine, care este bogat în vase sangvine. – Din fr. vascularise.
VASCULARIZÁȚIE, vascularizații, s. f. Proces de formare a unor vase noi de sange în țesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine și limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de așezare a vaselor într-un țesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation.
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.
VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului, ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri, minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din fr. vaseline.
VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou; p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. – Cf. Vasile (n. pr.).
VASILÍSC s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasiliskos.
VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Vaslui. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Vaslui. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.
VASLUIÁNCĂ, vasluience, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Vaslui. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.
VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricție. – Din fr. vaso-constricteur.
VASOCONSTRÍCȚIE, vasoconstricții, s. f. Micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction.
VASODILATÁRE, vasodilatări, s. f. Vasodilatație. – Din vasodilatație.
VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur.
VASODILATÁȚIE, vasodilatații, s. f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation.
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur.
VASOPRESÍNĂ s. f. (Fiziol.) Hormon cu acțiune vasoconstrictoare și antidiuretică secretat de hipofiza posterioară. – Din fr. vasopressine.
VAST, -Ă, vaști, -te, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.
VASTITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis.