Dictionar de sinonime
BOÁNZĂ s. v. musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă de carne, muscă-mare, streche.
BOÁRFE s. pl. bulendre (pl.), calabalâc, catrafuse (pl.), troace (pl.), ţoale (pl.), (reg.) bodroanţe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ţi ~le şi pleacă!)
BOÁSCĂ s. v. tescovină.
BOÁRŢĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuţă, (prin Mold.) şfei.
BOÁRNĂ s. v. musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă de carne, muscă-mare.
BOÁŢĂ s. v. boroboaţă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, şotie, trăsnaie.
BOÁŞĂ s. v. testicul.
BÓBĂ s. v. bunică, mamă mare.
BOB s. v. bacă.
BOB s. (SPORT) (rar) bobslei.
BOB s. 1. boabă, grăunte, sămânţă, (reg.) boambă, boană. (Un ~ de grâu.) 2. v. picătură. 3. (BOT.) bob-de-ţarină (Lathyrus sylvester) = (reg.) măzăriche, scrântiţă; bob-de-ţarină (Lathyrus platyphyllos) = (reg.) măzăriche.
BOBINÁRE s. (FIZ.) bobinaj.
BOBINÁJ s. 1. bobinare. 2. v. înfăşurare electrică.
BOBÍ vb. v. nimeri.
BOBÍCĂ s. v. ulcea, ulcică.
BOBÍŢĂ s. v. picăţea.
BOBÍNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu aţă.) 2. (FIZ.) (ieşit din uz) self. 3. (FIZ.) bobină cu reactanţă = reactor.
BOBIŢÉL s. v. lemnul-bobului, salcâm galben.
BOBÍŢĂ s. v. bacă, dalac, vuietoare.
BOBÂLNIC s. v. cardama, năsturel.
BOBÂLCĂ s. v. cartof.
BOBONÍ vb. v. descânta, face, fermeca, meni, ursi, vrăji.
BOBONÁT adj. v. gogonat.
BOBOLÓŞ s. v. cocoloş, ghemotoc, mototol.
BOBÓC s. v. debutant, începător, recrut.
BOBÓC s. I. (BOT.) (reg.) bulbuc, (Transilv. şi Ban.) pup. (~ de floare.) II. (ORNIT.) răţişoară, răţuşcă, (reg.) răţucă, răţuică, răţuşoară, răţuţă.
BOBOÁŞĂ s. v. cartof.
BOBOÁNĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
BOBLÉŢ adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
BOBLÉTIC adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.