Dictionar de sinonime

BÂZÂITOÁRE s. sfârâitoare, (reg.) sfârâiac, sfârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)

BÂZÂITÚRĂ s. v. bâzâit.

BÂZÂITÚRĂ s. v. plâns, plânset.

BÂZÂITÓR adj. zbârnâitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)

BLÁGĂ s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.

BLACK HÓLE s. v. gaură neagră.

BLABÓRNIC s. v. papuc.

BLACHÉU s. (reg.) şpiţ. (~ la ghete.)

BLAGOCÉSTIE s. v. credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie.

BLAGOCESTÍV adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.

BLAGOCESTIVÍE s. v. credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie.

BLAGODARÍ vb. v. mulţumi.

BLAGODARÉNIE s. v. recunoştinţă.

BLAGOIAVLÉNIE s. v. bobotează.

BLAGOMANÍE s. v. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, prostie.

BLAGONÓSEŢ s. v. binefăcător.

BLAGORÓDNIE s. v. aristocraţie, nobilime.

BLAGORÓDNIC adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil.

BLAGORÓD adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil.

BLAGORODNICÍE s. v. aristocraţie, nobilime.

BLAGOSLOVÍ vb. v. binecuvânta.

BLAGOSLOVÉNIE s. v. binecuvântare, blagoslovire.

BLAGOVEŞTÉNIE s. v. buna-vestire.

BLAGOSLOVÍRE s. v. binecuvântare.

BLAGOSLOVÍT adj. v. binecuvântat.

BLAJÍN adj. blând, bun, domol, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâşin, (înv.) lin. (Om ~.)

BLAJÍNI s. pl. (MITOL. POP.) (Bucov.) rohmani (pl.).

BLAJINĂTÁTE s. v. blândeţe, bunătate.

BLAMÁ vb. 1. v. dezaproba. 2. v. calomnia.

BLAM s. v. dezaprobare.