Dictionar de sinonime

VĂTĂMÁT adj. v. lovit, rănit.

VĂTĂMÁN s. v. primar.

VĂTĂMÁT adj. (JUR.) lezat. (Parte ~.)

VĂTĂMÁRE s. v. afecţiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rănire, stricare, stricăciune.

VĂTĂMÁT adj., s. v. boşorog.

VĂTĂMĂTOÁRE s. (BOT.; Anthyllis vulneraria) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului.

VĂTĂMĂTÚRĂ s. v. colică, crampă, daună, hernie, lovitură, pagubă, pelagră, pier-dere, prejudiciu, rană, spasm, strică-ciune.

VĂTĂMĂTÓR adj. 1. v. dăunător. 2. v. contrain-dicat.

VĂTĂŞÉL s. v. colăcar, curier, mesager, ştafetă.

VĂTĂŞÍŢĂ s. vorniceasă, (pop.) druşcă, (reg.) sfaşcă, (Transilv. şi Ban.) deveriţă, (Transilv.) vifeliţă. (~ la o nuntă ţărănească.)

VĂTĂŞIE DE PLÁI s. v. subprefectură.

VĂTĂŞÉL s. 1. isprăvnicel, (reg.) fecior boieresc. (~ la o moşie.) 2. vătăman, vornicel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.) 3. vătaf, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mi-reasă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă.)

VĂTĂRÓG s. v. vătui.

VĂTRÁI s. 1. (reg.) scociorâtor, vătrar, (Transilv. şi Maram.) spuzar. (~ pentru scormonit jarul.) 2. v. lambă.

VĂTRÁR s. v. vătrái.

VĂTRÁŞ adj. v. stabil, statornic.

VĂTRĂIÁŞ s. (reg.) vătrăraş, vătrărel. (~ pentru jar.)

VĂTRĂRÁŞ s. v. vătrăias.

VĂTÚI s. (ZOOL.) (Olt. şi Ban.) vătărog. (~ul este iedul sau iepurele de circa un an.)

VĂTRĂRÉL s. v. vătrăiaş.

VĂTUÍRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

VĂTUÍT adj. (pop.) bumbăcit. (Haină ~.)

VĂTUÍ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

VĂTUÍT s. v. vătuire.

VĂZ s. 1. v. vedere. 2. privire. (~ normal.)

VĂTUÍT adj. v. înăbuşit, înfundat, slab, stins, surd.

VĂZDÚH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spaţiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălţimi (pl.). (Zboară prin ~.)

VĂZNESÉNIE s. v. înălţare, ridicare.

VĂZNESÍ vb. v. înălţá, ridica.

VECHÍL s. v. administrator.