Dictionar de sinonime

VĂRSĂTOÁRE s. v. steliţă.

VĂRSAT MÍC s. v. pojar, rujeolă.

VĂRSĂTÓRUL s. art. (ASTRON.) (înv.) aparul (art.).

VĂRSĂTÓR s. v. turnător.

VĂRÓS adj. v. calcaros.

VĂRSĂTÚRĂ s. 1. v. vomă. 2. (concr.) vomă, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.

VĂRUÍRE s. v. văruit.

VĂRUÍT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ul pereţilor unei camere.)

VĂRUÍ vb. v. spoi.

VĂRUIÁLĂ s. v. văruit.

VĂRZĂRÍE s. (Mold. şi Transilv.) curechişte, (Tran-silv.) curechiştină. (Loc cultivat cu varză sau ~.)

VĂRUÍT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)

VĂRVĂRÉSC adj. v. aspru, barbar, brutal, câinesc, câinos, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, primitiv, sălbatic.

VĂRZÚŢĂ s. (BOT.) verzişoară.

VĂRUŞÁNĂ s. v. vară, verişoară.

VĂRZUÍ vb. v. agita, colcăi, destrăma, fer-feniţi, foi, forfoti, frământa, furnica, hărtăni, împrăştia, mişui, mişuna, risipi, roi, rupe, sfâşia, spulbera, viermui, zdrenţui.

VĂSÚŢ s. v. văsuşor.

VĂTÁF s. 1. logofăt, (înv.) epistat, ispravnic. (~ de moşie.) 2. v. conducător. 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. v. vătăşel. 5. v. bulibaşă.

VĂSULÉŢ s. v. văsuşor.

VĂSĂRÍE s. veselă. (~ unui restaurant.)

VĂSCIÓR s. v. văsuşor.

VĂSUŞÓR s. (rar) văscior, văsuleţ, văsuţ. (Un ~ de lut.)

VĂTAF DE PLÁI s. v. subprefect.

VĂTÁFUL s. art. v. lucifer, satana, scara-oţchi, tartor.

VĂTÁF s. v. administrator, vechil.

VĂTĂMÁ vb. 1. v. dăuna. 2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 3. a dăuna, a prejudicia, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

VĂTĂLÁN s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

VĂTĂMÁN s. vătăşel, vornicel. (~ul ora ajutorul vornicului la sate.)

VĂTĂMÁ vb. v. boşorogi, răni.

VĂTĂMÁRE s. 1. (înv. şi reg.) stricăciune. (~ cor-porală.) 2. (livr.) lezare. (~ intereselor cuiva.)