Dictionar de sinonime
ERÓTIC adj. 1. v. senzual. 2. v. sexual.
EROÍSM s. v. vitejie.
EROTÍSM s. v. senzualitate.
ERÓU s. 1. v. viteaz. 2. v. personaj.
EROZIÚNE s. 1. (GEOL., GEOGR.; concr.) coroziune, erodare, roadere, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o ~ masivă.) 2. (GEOL., GEOGR.) erodare, roadere, săpare, şiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 3. (GEOL., GEOGR.) eroziune glaciară = exaraţie. 4. (MED.) excoriaţie. (~ unei mucoase.) 5. (MED.) rosătură, (înv. şi reg.) rosură. (O ~ la călcâi, de la încălţă-minte.)
ERUCTÁŢIE s. v. râgâială.
ERUCTÁ vb. v. râgâi.
ERÚPE vb. 1. a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţâşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pământ.) 2. (MED.) (înv.) a se prozări. (Băşicuţe care ~ pe faţă.)
ERUDÍŢIE s. ştiinţă, (fam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de ~ lui.)
ERUDÍT adj., s. 1. adj. v. învăţat. 2. s. v. învăţat.
ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)
ERZÁŢ s. v. surogat.
ERÚPŢIE s. 1. irupere, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţâşnire. (~ petrolului din pământ.) 2. v. vulcanism. 3. v. alergie. 4. (ASTRON.) erupţie cromosferică v. erupţie solară; erupţie solară = erupţie cromosferică.
ESCALADÁRE s. 1. suire, suiş, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)
ESCÁLĂ s. oprire, popas. (Nava a făcut o scurtă ~.)
ESCALATÓR s. v. scară rulantă.
ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.
ESCHIVÁRE s. v. sustragere.
ESCAMOTÁRE s. v. denaturare.
ESCAPÁDĂ s. v. aventură.
ESCAMOTÁ vb. v. denatura.
ESCÓRTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) şupă. (Îl duce sub ~.)
ESCORTÁ vb. a însoţi. (A ~ un deţinut.)
ESCROCÁ vb. a înşela, a pungăşi, (Mold.) a şufări, (fam.) a coţcări, a potlogări, a şmecheri. (De ce m-ai ~?)
ESCRÓC s. hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. şi fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. şi reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) şuler, (fam.) coţcar, pehlivan, pişicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e şi ăsta!)
ESCROÁCĂ s. pungăşoaică, şarlatancă, şnapancă. (Este o ~ notorie.)
ESCROCÁRE s. înşelare, pungăşire, (fam.) potlo-gărire. (~ unei persoane.)
ESCROCÁT adj. înşelat, pungăşit. (Persoană ~.)
ESCROCHERÍE s. 1. v. fraudă. 2. hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) şarlatanerie, şarlatanism, şmecherlâc, (pop. şi fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) şolticărie, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirie, (înv., în Mold.) şulerie, (fam.) coţcărie, matrapazlâc, pehlivănie, pişicherlâc, şmechereală, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ţine de ~ii.)
ESÉNŢĂ s. 1. chintesenţă. (~ a unui proces.) 2. natură, substanţă. (~ a unui fenomen.) 3. v. bază. 4. v. fond.