Dictionar de sinonime

ÉTIC adj. v. moral. (O comportare ~.)

ETEROGÉN s., adj. v. neutru.

ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.

ÉTICĂ s. 1. v. morală. 2. etică profesională v. deontologie.

ETICHÉTĂ s. v. ceremonial.

ETICHETÁRE s. v. calificare, numire.

ETILENOXÍD s. (CHIM.) oxid de etilenă.

ETILENGLICÓL s. (CHIM.) glicol.

ETILÉNĂ s. v. etenă.

ETIMOLOGÍE s. v. morfologie.

ETILÍSM s. v. alcoolism.

ETNÍE s. v. comunitate etnică.

ETNOGENÉZĂ s. etnogenie. (~ este o ramură a antropologiei.)

ETNOGENÍE s. v. etnogeneză.

ETIMÓN s. (LINGV.) etimologie. (Un ~ corect.)

ETIRÁRE s. v. trefilare.

ETIMOLOGÍE s. (LINGV.) 1. origine. (A stabilit ~ cuvântului.) 2. v. etimon.

ÉTNICI s. pl. v. minoritate naţională.

ETOXIBENZÉN s. v. fenetol.

ÉTOS s. v. moralitate.

EUHARISTÍE s. v. împărtăşanie.

EVADÁT s. fugit. (Un ~ din închisoare.)

EVADÁ vb. a fugi, a scăpa. (A ~ din lagăr.)

EVADÁRE s. fugă, (rar) evaziune. (~ unui deţinut din închisoare.)

EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuinţă.) 2. a părăsi. (Au ~ oraşul.) 3. v. elimina.

EVACUÁRE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuinţe.) 2. părăsire. (~ unui oraş.) 3. v. eli-minare.

EV s. v. epocă, eră, perioadă.

EUNÚC s. (înv.) famen, hadimb. (~ la un harem.)

EUROPEÁN adj. (înv.) europenesc. (Probleme specific ~.)

EUROPENÉSC adj. v. european.