Dictionar de sinonime
EXÁMEN s. 1. probă. (A avut două ~ de susţinut.) 2. v. analiză.
EXALTÁT adj. v. surescitat. (Un om ~.)
EXAMINÁ vb. 1. v. analiza. 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenţie.) 3. v. căuta. 4. v. cerceta. 5. v. vedea. 6. v. sonda. 7. v. asculta. 8. v. consulta.
EXARÁŢIE s. eroziune glaciară.
EXAMINÁRE s. 1. v. analiză. 2. v. cercetare. 3. analiză, cercetare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 4. v. ascultare. 5. v. consultare.
EXANTÉM s. v. alergie.
EXCAVÁ vb. a săpa, a scobi. (A ~ pământul.)
EXCAVÁRE s. săpare. (~ solului.)
EXASPERÁRE s. desperare. (Stare de ~.)
EXASPERÁT adj. desperat. (O mamă ~.)
EXASPERÁNT adj. înnebunitor. (Un plâns ~.)
EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)
EXCÉPŢIE s. 1. abatere. (O ~ de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o ~.)
EXCEDENTÁR adj. (astăzi rar) prisositor. (Balan-ţă ~.)
EXCELÉNT adj. v. admirabil.
EXCÉNTRIC adj. v. neobişnuit.
EXCENTRICITÁTE s. v. extravaganţă.
EXCEDÉNT s. v. surplus.
EXCAVÁŢIE s. săpătură. (O ~ pentru fundaţia unui bloc.)
EXASPERÁ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
EXCEPŢIONÁL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adj. v. perfect. 3. adj. v. neobişnuit. 4. adv. v. foarte. 5. adv. v. sfâşietor.
EXCERPTÁ vb. a despuia. (A ~ un text.)
EXCÉS s. 1. abuz, exagerare. (~ la mâncare.) 2. v. abuz.
EXCERPTÁT adj. despuiat. (Text ~.)
EXCERPTÁRE s. despuiere. (~ a unor texte.)
EXCESÍV adj., adv. 1. adj. v. exagerat. 2. adv. v. prea. 3. adj. abuziv, exagerat. (Un regim alimen-tar ~.) 4. adj. exagerat v. exorbitant. 5. adj. v. bolnăvicios. 6. adj. v. abuziv.
EXCITÁNT adj., s. 1. adj. aţâţător, excitator, (rar) pofticios. (Miros ~.) 2. s. (FIZIOL.) stimul, stimu-lent. (~ senzorial.)
EXCITÁ vb. (FIZIOL.) a activa, a stimula, (pop.) a aţâţa. (A ~ o funcţie, un organ.)
EXCITÁRE s. (FIZIOL.) activare, excitaţie, stimulare, (rar) stimulaţie, (pop.) aţâţare. (~ unei funcţii, a unui organ.)
EXCITÁŢIE s. v. excitare.