Dictionar de sinonime
CURAMÁ s. v. chetă, colectă.
CURÁR s. bucar, vânar, (reg.) gurură, hamut, cureaua vânării. (~ul este o parte a hamului.)
CURARISÍ vb. v. căuta, îngriji, trata.
CURÁT adj. 1. nepătat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaş. (Haină ~.) 2. spălat. (Aşternuturi ~.) 3. îngrijit. (O ţinută ~.) 4. v. neamestecat. 5. v. nativ. 6. v. veritabil. 7. v. natural. 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistaş. (Grâu ~.) 9. v. adevărat. 10. v. limpede. 11. bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 12. v. senin.
CURÁT adj., adv. v. clar, desluşit, lămurit, limpede.
CURÁT adj. v. candid, cast, cinstit, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, integru, leal, natural, nealterat, necoruptibil, neprihănit, net, nevinovat, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, pur, spovedit, virgin, virginal.
CURÁT adv. v. chiar, drept, exact, explicit, expres, întocmai, precis, răspicat, tocmai.
CURATÍV adj. (MED.) (rar) lecuitor, tămăduitor, vindecător. (Tratament ~.)
CURĂTOÁRE s. v. placentă.
CURĂTÚRĂ s. (înv. şi pop.) posadă, (pop.) laz, (înv. şi reg.) secătură, seci, (reg.) gărină, pârloagă, tăietură, (Bucov., Maram. şi nordul Transilv.) runc, (prin Maram.) săcsie, (Ban.) târsaică, târsă, (prin Transilv.) târsătură, (prin Ban. şi Transilv.) târşeală.
CURĂLÍCE s. v. burete-de-conopidă.
CURĂŢÁ vb. 1. v. deretica. 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. v. şterge. (~ praful.) 4. (înv. şi reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăşi. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. v. purifica. 6. v. dezinfecta. 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)
CURĂTÚRĂ s. v. parchet.
CURĂŢÁ vb. v. asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârşi, stinge, sucomba, suprima, ucide.
CURĂŢÍ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.
CURĂŢÁRE s. 1. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ murdăriei de pe haine.) 2. v. ştergere. 3. (TEHN.) purificare, (rar) purificaţie. (~ metalului.)
CURĂŢÁT adj. (TEHN.) purificat, (înv.) lămurit. (Metal ~.)
CURĂŢĂTORÍE s. spălătorie. (~ chimică.)
CURĂŢÉL adj. îngrijit, spălat, spălăţel, (înv. şi reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)
CURĂŢÉNIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ oraşului.) 3. v. puritate. 4. v. limpezime.
CURĂŢÉNIE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, laxativ, lealitate, neprihănire, nevinovăţie, onestitate, pudicitate, pudoare, purgativ, virginitate.
CURĂŢÍE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibi-litate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, nevinovăţie, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
CURĂŢÍT adj. v. castrat, jugănit, scopit, sterilizat.
CURB adj. v. încovoiat.
CURĂŢÍRE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.
CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)
CÚRBĂ s. 1. v. cotitură. 2. cotitură, viraj. (La ~ lasă vehiculul în viteză redusă.) 3. (GEOGR.) curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă.
CURBATÚRĂ s. (MED.) (pop.) deşelare.
CURBÉT s. v. străin, venetic.
CURBÁRE s. 1. v. încovoiere. 2. v. îndoire. 3. v. aple-care. 4. v. flexiune.