Dictionar de sinonime
LEMN s. v. arbore, copac, pom.
LEMN s. (BOT.) lemn-câinesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) mălin, măliniţă, lemnul-câinelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) ciorânglav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-râios (Evonymus verrucosa) = salbă-râioasă, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcâm-galben, (reg.) bobiţel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnuş, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricariţă, iarbă-sfântă, lemn-sfânt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vântului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.
LEMNÁR s. v. butuc, tăietor, trunchi.
LEMNĂRÍE s. v. cherestea.
LÉMNE s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.
LEMN-DÚLCE s. v. răculeţ.
LEMN-CU-BOABELE-ÁLBE s. v. hurmuz.
LEMN-DE-ÁPĂ s. v. canale.
LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
LEMN-SFÂNT s. v. lemnul-maicii-domnului.
LEMNUL-BÓBULUI s. v. salcâm galben.
LEMN-CÂINÉSC s. v. cruşân, salbă-moale, scoruş,vonicer.
LEMN-RÂIÓS s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
LEMN-PUCIÓS s. v. scoruş, sânger.
LEMN-GÁLBEN s. v. dracilă.
LEMNIŞÓR s. (rar) lemnulet, lemnuţ.
LEMNUL-CÂINELUI s. v. lemn-câinesc, părul-ciutei, salbă-moale, verigar, vonicer.
LEMNULDÓMNULUI s. v. lemnul-maicii-dom-nului, pelin, rugină.
LEMNÚŞ s. v. chibrit, cordar, fus, întinzâtor, lemnul-domnului, răchitan, strună.
LEMNULÉŢ s. v. lemnişor.
LEMNÚŞCĂ s. v. răchitan.
LEMNÚŢ s. v. chibrit, lemnişor.
LEMURIÁN s. (ZOOL.) prosimian.
LEMÚRI s. pl. (MITOL.) larve (pl.). (~ la romani.)
LÉNE s. indolenţă, lenevie, puturoşenie, trândăveală, trândăvie, (rar) lenevire, puturoşie, trândăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ condamnabilă.)
LÉNEŞ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaş, (Mold.) duglan, dugliş, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. şi Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)
LENEVÍRE s. v. indolenţă, lene, lenevie, puturoşenie, trândăveală, trândăvie.
LENEVÍE s. v. lene.
LENÍ vb. v. lenevi, puturoşi.
LENEVÓS adj., s. v. indolent, leneş, puturos, trândav, trântor.