Dictionar de sinonime
TĂŞÚLĂ s. v. taşcă.
TĂTÁR adj. tătăresc. (Triburile ~.)
TĂTÁRNICĂ s. (BOT.; Echinops commutatus) (reg.) armurar, căpăţânoasă, rostogol, scaiete, măciuca-ciobanului.
TĂTÁRCĂ s. tătăroaică, (reg.) tătăriţă, tătăroaie.
TĂTÁRCĂ s. v. hrişcă, mătură, tărtăcuţă.
TĂTĂÍŞĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămâioară.
TĂTĂÍŞ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) pun-ga-babei.
TĂTĂÍŞI s. pl. v. romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare, surguci.
TĂTĂÍŞĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumi-triţă, lele, leliţă, margaretă, mătuşă, tanti, tufănică, turtă, ţaţă.
TĂTĂNEÁŢĂ s. v. tătăneasă.
TĂTĂNEÁSCĂ s. v. tătăneasă.
TĂTĂNEÁSĂ s. (BOT.; Symphytum officinale) (reg.) boracioc, gavăţ, tatană, tatin, tăltinoacă, tătănească, tătăneaţă, tătinoaie, zlac, barba-tatei, iarba-lui-Tat(in), iarba-tatălui, iarbă-băloasă, iarbă-neagră, mierea-ursului, rădăcină-neagră.
TĂTĂRÉSC adj. v. tătar.
TĂTĂRÍŢĂ s. v. tătarcă, tătăroaică.
TĂTĂROÁICĂ s. tătarcă, (reg.) tătăriţă, tătăroaie.
TĂTĂROÁIE s. v. tătarcă, tătăroaică.
TĂTĂRCÉLE s. pl. v. rostopască.
TĂTÂN s. v. părinte, tată.
TĂTÍC s. tăicuţă, (pop.) tăiculean, tăiculiţă, tăicusor, tătuc, tătuţ, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluţ, tătuşor.
TĂTINOÁIE s. v. tătăneasă.
TĂTÂNÉSC adj. v. strămoşesc.
TĂTÚLĂ s. v. ciumăfaie, laur.
TĂTÚC s. v. tăicuţă, tătic.
TĂTÚICĂ s. v. tăicuţă, tătic.
TĂTULÚŢ s. v. tăicuţă, tătic.
TĂTÚŢ s. v. tăicuţă, tătic.
TĂTUŞÓR s. v. tăicuţă, tătic.
TĂTULÚC s. v. tăicuţă, tătic.
TĂUJÉR s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
TĂÚN s. (ENTOM.; Tabanus bovinus) (înv. şi reg.) sclepţ, streche, bondar, bonzar, bonzălău, muscă-de-bâzdărat, muscă-mărhască, muscă-oarbă, muscă-tăună.