Dictionar de sinonime
SUFLÁRE s. I. 1. v. respiraţie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a făcut să zboare hârtia de pe masă.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bătaie. 5. adiere, boare, pală, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici o ~ de vânt.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)
SUFLÁ vb. v. răsufla, respira.
SUFLÁI s. v. foale.
SUFLÁRE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, lume, necuvântător, vietate, vieţuitoare.
SUFLÁT adj. poleit, (reg.) poligit. (Obiecte ~.)
SUFLÁT s. v. bătaie, suflare, suflu.
SUFLĂ-N-VÂNT s. v. pierde-vară, târâie-brâu.
SUFLĂTÓR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)
SUFLECÁ vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (A-şi ~ mânecile cămăşii.)
SUFLECÁRE s. îndoire, ridicare, ridicat, (înv. şi reg.) suflecătură. (~ mânecilor cămăşii.)
SUFLECÁT adj. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu mânecile ~.)
SÚFLET s. 1. conştiinţă, cuget, gândire, spirit, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţiunea de ~.) 2. spirit. (~ul poporului român.) 3. v. psihic. 4. inimă, sân. (Cu frica în ~.) 5. inimă, (înv.) maţe (pl.), pântece. (Oftează din adâncul ~ului.) 6. duh, spirit. (~ şi materie.) 7. spirit, (Transilv. şi Bucov.) bleasc. (I-a ieşit ~ul.)
SUFLECĂTÚRĂ s. v. îndoire, ridicare, ridicat, suflecare.
SÚFLET s. v. animator, ardoare, avânt, bărbăţie, bohoci, bravură, chip, curaj, cutezanţă, dârzenie, elan, faţă, figură, impetuozitate, individ, ins, încumetare, îndrăzneală, însufleţitor, locuitor, neînfricare, om, omenie, persoană, răsuflare, respiraţie, semeţie, suflare, temeritate, temperament.
SUFLEŢÍ vb. v. jura, trăi, vieţui.
SUFLETUL-MÓRŢILOR s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.
SUFLETÉŞTE adv. 1. moraliceşte, moralmente, spiritualiceşte, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.) 2. psihologiceşte, (rar) psihiceşte. (~ e un om normal.)
SUFLETÉSC adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat.
SUFLET-DE-STRIGÓI s. v. cap-de-mort, flutu-re-cap-de-mort, strigă.
SUFLETÉSC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~ ească.) 2. v. spiritual. 3. v. psihic. 4. v. duhovnicesc. 5. adoptiv, spiritual. (Ei sânt părinţii mei ~eşti.)
SUFLEŢÉL s. v. dediţei, lăcrimioară, mărgă-ritar, mărgăritărel.
SÚFLÓI s. v. foale.
SÚFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a făcut să zboare hârtia de pe masă.) 2. bătaie, suflare, (înv. şi pop.) suflat, (reg.) zălişte. (Stă în ~ul vântului.) 3. adiere, boare, pală, suflare, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici un ~ de vânt.)
SÚFLU s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasi-une, patimă, pornire, răsuflare, respi-raţie, suflare.
SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuşi.
SUFOCÁNT adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. înăbuşitor.
SUFOCÁŢIE s. v. asfixie.
SUFRAGERÍE s. sală de mese, sală de mâncare, (înv. şi reg.) prânzitor, (înv.) sală de ospeţe.
SUFOCÁRE s. 1. v. asfixiere. 2. v. dispnee.
SUFOCÁT adj. v. asfixiat.