Dictionar de sinonime
SUBSTÁNŢĂ s. 1. materie, (înv.) trup. (~ din care este făcut un corp; o ~ solidă.) 2. (BIOL.) substanţă de creştere v. stimulator de creştere. 3. corp. (I-a intrat în ochi o ~ străină.) 4. esenţă, natură. (~ unui fenomen.) 5. (LINGV.) semnificant. 6. (MIL.) substanţe toxice de luptă = gaze de luptă.
SUBSTANTIVIZÁT s. v. substantivat.
SUBSTANŢIÁL adj. 1. v. esenţial. 2. v. important. 3. (înv. fig.) măduvos. (Un răspuns ~.)
SUBSTÁNŢĂ s. v. alcătuire, compoziţie, economie, organizare, organizaţie, structură.
SUBSTANŢIÁL adj. v. consistent, hrănitor, material, nutritiv, săţios, suculent.
SUBSTITUÉNT s. înlocuitor, substitut, succedaneu. (Un bun ~ al bumbacului.)
SUBSTANŢIALITÁTE s. v. esenţialitate.
SUBSTITUÍBIL adj. v. înlocuibil.
SUBSTITUÍ vb. a înlocui. (A substitui o serie de termeni prin alţii.)
SUBSTITUÍRE s. v. substituţie.
SUBSTRÁCŢIE s. v. scădere.
SUBSTRÁS s. v. descăzut.
SUBSTITÚT s. 1. v. locţiitor. 2. v. înlocuitor.
SUBSTITÚŢIE s. înlocuire, substituire. (Proba ~ unor termeni prin alţii.)
SUBSTRÁT s. 1. bază. (~ul popular al baladei.) 2. (LINGV.) element autohton. (~ din lexicul limbii române.)
SUBSTRUCTÚRĂ s. v. infrastructură.
SUBSTRÚCŢIE s. v. bază, fundament, fundaţie, temelie.
SUBSUMÁ vb. v. subordona.
SUBSUMÁT adj. v. subordonat.
SUBSUMÁBIL adj. subordonabil. (Element ~.)
SUBSUMÁRE s. v. subordonare.
SUBTERÁN adj. v. clandestin, conspirativ, ilegal, secret.
SUBSUOÁRĂ s. 1. (ANAT.) axilă, subraţ, (reg.) sumână. 2. v. subraţ. 3. v. axilă.
SUBTERÁN adj., s. 1. adj. subpământean, (înv.) subpământesc, subpământic. (Bogăţii ~.) 2. s. mină, ocnă, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~ în schimbul al doilea.)
SUBTERÁNĂ s. hrubă, (înv.) culă.
SUBTERFÚGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
SUBTÍL adj. 1. v. perspicace. 2. v. ingenios. 3. v. fin. 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. v. ales.
SUBTÍL adj. v. subţire.
SUBTILITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. v. ingeniozitate. 3. v. fineţe. 4. v. distincţie.
SUBTRAÉND s. v. scăzător.