Dictionar de sinonime

SUBLINIÁ vb. 1. v. accentua. 2. v. semnala.

SUBMERGÍBIL s. v. submarin, submersibil.

SUBLOCOTENÉNT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.

SUBMARÍN adj., s. 1. adj. (livr.) submers. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergibil.

SUBLOCAŢIÚNE s. v. subînchiriere.

SUBLOCATÁR s. v. subchiriaş.

SABMÉRS adj. v. subacvatic, submarin.

SUBLINIÉRE s. 1. subliniat. (~ unui text.) 2. v. ac-centuare. 3. v. relevare.

SUBMERSÍBIL s. v. submarin.

SUBMINÁ vb. 1. (fig.) a torpila. (A ~ un plan, o acţiune.) 2. (fig.) a săpa, a surpa. (A ~ autoritatea cuiva.) 3. (fig.) a măcina, a roade. (Multe vicii au ~ împărăţia.)

SUBMULŢÍME s. (MAT.) parte. (O ~ a numerelor reale.)

SUBMONTÁN adj. (rar) submuntos, (înv.) submuntean. (Climă, regiune ~.)

SUBMERSIÚNE s. v. scufundare. (~ unui submarin.)

SUBMUNTÓS adj. v. submontan.

SUBMUNTEÁN adj. v. submontan.

SUBNUTRÍT adj. subalimentat. (Populaţie ~.)

SUBNUTRÍ vb. v. subalimenta.

SUBNUTRÍŢIE s. malnutriţie, subalimentare, subalimentaţie.

SUBOFIŢÉR s. (MIL.; în vechea armată) reangajat.

SUBORDINÁŢIE s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.

SUBORDONÁ vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

SUBORDONÁRE s. 1. v. dependenţă. 2. (înv.) subordinaţie. (Relaţii de ~.) 3. subsumare. (~ intereselor personale celor generale.) 4. (GRAM.) (înv.) subordinaţie. (Coordonarea şi ~.)

SUBPĂMÂNTEÁN adj. subteran, (înv.) subpământesc, subpământic. (Bogăţii ~ene.)

SUBORDONÁBIL adj. subsumabil. (Element ~.)

SUBPĂMẤNT s. v. subsol.

SUBORDONÁT adj., s. 1. adj. v. dependent. 2. adj., s. v. subaltern. 3. adj. subsumat. (Noţiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propo-ziţie ~.)

SUBPĂMẤNTIC adj. v. subpământean, subteran.

SUBPĂMÂNTÉSC adj. v. subpământean, subteran.

SUBPRODÚS s. produs secundar.

SUBPREFECTÚRĂ s. (înv.) taht, vătăşie de plai.