Dictionar de sinonime
SÚPĂ s. (pop.) zeamă, (reg.) sorbitură. (~ de pasăre.)
SUPÁ vb. v. cina.
SUPÁPĂ s. (TEHN.) 1. v. ventil. 2. supapă electrică. v. redresor.
SUNIMIÉZ s. v. chindie, vecernie.
SÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, ecou, răsunet, trăsnet, trăsnitură, vorbă, vuiet, zgomot, zvon.
SUPĂRÁ vb. v. asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî.
SUPĂRÁRE s. 1. (pop. şi fam.) burzuluială, (fam.) îmbufnare, (arg.) şucăreală. (Termină cu ~!) 2. v. mâhnire. 3. v. necaz. 4. v. necaz. 5. nemulţu-mire, neplăcere, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. şi reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, şugă, şugu-bină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosinţă, nevoinţă, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. deranj. (Nu vă fac nici o ~ dacă ...)
SUPĂRÁT adj. 1. (pop. şi fam.) burzuluit, (livr. şi fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborşit, (fam. fig.) şifonat, zbârlit. (A rămas o vreme ~.) 2. v. certat. 3. v. înciudat. 4. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scârbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. v. necăjit. 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 7. v. nervos.
SUPĂRÁRE s. v. epilepsie.
SUPĂRÓS adj. v. supărăcios, susceptibil.
SUPĂRÉTE s. v. prispă.
SUPĂRÉLNIC adj. v. supărăcios, susceptibil.
SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. incomod. 3. v. penibil. 4. v. enervant. 5. v. chinuitor.
SUPĂRĂCIÓS adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezagreabil, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, neplăcut, supărat, supărător, trist.
SUPĂRĂCIÓS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) ţâfnos. (Om ~.) 2. v. nervos.
SUPÉRB adj., adv. 1. adj. v. grandios. 2. adj. v. minunat. 3. adv. minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeieşte, îngereşte. (Cântă ~.) 4. adj. v. perfect.
SUPÉRB adj. v. mândru, orgolios, semeţ, trufaş.
SUPERARBÍTRU s. v. supraarbitru.
SUPERARBITRÁ vb. a supraarbitra.
SUPERBÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mân-drie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.
SUPERCENTRALIZÁT adj. v. ultracentralizat.
SUPERDOTÁT adj. v. supradotat.
SUPERCONFÓRT s. v. supraconfort.
SUPERFICIÁL adj. 1. facil, neaprofundat, sumar. (O analiză cam ~.) 2. fugitiv, rapid, sumar. (La o cercetare cât de ~...)
SUPERFICIALITÁTE s. uşurinţă. (Judecă cu prea multă ~.)
SUPERFINÍŢIE s. (TEHN.) vibronetezire.
SUPERFÍN adj. v. extrafin.
SUPERFÍLM s. v. superproducţie, suprapro-ducţie.
SUPERFLUÉNŢĂ s. v. ineficacitate, inefici-enţă, inutilitate, zădărnicie.
SUPERFLÚU adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, nenecesar, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.