Dictionar de sinonime
SUPRADOTÁT adj. superdotat. (Elevi ~ţi.)
SUPRACURÉNT s. (FIZ.) (rar) supraintensitate.
SUPRAESTIMÁRE s. v. supraapreciere.
SUPRAEVALUÁ vb. v. supraaprecia.
SUPRAEVALUÁRE s. v. supraapreciere.
SUPRAEXCITÁŢIE s. v. surescitare, suresci-taţie.
SUPRAEXCITÁ vb. v. surescita.
SUPRAEXCITÁRE s. v. surescitare, suresci-taţie.
SUPRAFÁŢĂ s. 1. (MAT.) (înv.) surfaţă. 2. (GEOM.) suprafaţă plană v. plan; suprafaţă sferică v. sferă. 3. întindere, mărime. (~ unui loc.) 4. v. cuprins. 5. v. regiune. 6. faţă, întindere, întins, (înv.) surfaţă. (Pe ~ mării, a câmpiei.) 7. v. zonă.
SUPRAFÍN adj. v. extrafin, superfin.
SUPRAFIRÉSC adj. v. supranatural.
SUPRAHRĂNÍT adj. v. supraalimentat.
SUPRAFUZIÚNE s. (FIZ.) supratopire.
SUPRAINDUSTRIALIZÁT adj. superindustrializat. (Stat ~.)
SUPRAIMPÚNERE s. (GEOGR., GEOL.) epigeneză.
SUPRAINDIVIDUÁL adj. suprapersonal.
SUPRAINTENSITÁTE s. v. supracurent.
SUPRALICITÁRE s. v. supralicitaţie.
SUPRALICITÁ vb. (înv.) a atârdisi. (A ~ la o licitaţie.)
SUPRALUMÍNĂ s. v. oberliht.
SUPRALICITÁŢIE s. supralicitare.
SUPRANATURÁL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. v. fantastic. 3. imaterial, nematerial, nepământean, nepământesc. (Element ~.)
SUPRANAŢIONÁL adj. transnaţional. (Întreprin-dere ~.)
SUPRANÚME s. nume, poreclă, (livr.) cognomen, (franţuzism) sobrichet, (înv. şi reg.) sclitadă, (Olt., Munt. şi Transilv.) ponos, (înv.) porecli-tură. (I-a pus ca ~ ...)
SUPRANUMERÁR s., adj. 1. s. adj. (înv.) supernu-merar. 2. adj. supranumeric.
SUPRANUMÉRIC adj. v. supranumerar.
SUPRANUMÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a zice, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul“.)
SUPRANUMÍT adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)
SUPRANUTRÍŢIE s. v. supraalimentare, supra-alimentaţie.
SUPRANUTRÍT adj. v. supraalimentat.