Dictionar de sinonime

SURÁTĂ s. (prin Ban.) mătcuţă.

SURÁTĂ s. v. amică, prietenă.

SURCEÁ s. 1. aşchie, surcică, ţandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălângă, (Transilv.) scărâmbă, (prin Bucov.) sclepniţă, (Transilv. şi Mold.) scoarţă, (înv.) oţapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.

SURCÉL s. v. fus.

SURCÉLE s. pl. v. minciună, minciunea, min-ciunică, scovardă, uscăţea, uscăţică.

SURCELÚŢĂ s. surceluşă.

SURCELÚŞĂ s. v. surceluţă.

SURD adj. 1. (MED.) (Bucov. şi Mold.) pliurd, (prin Olt. şi Munt.) purd. (Om ~; ureche ~.) 2. (FON.) afon. (Consoană ~.) 3. v. înăbuşit.

SURCÍCĂ s. 1. v. surcea. 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.

SÚRDA adv. v. degeaba, inutil, zadarnic.

SURDÁTIC adj. v. surdicel, surdişor.

SURD adj. v. ascuns, confuz, difuz, imprecis, indefinit, indiferent, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, nepăsător, neprecis, nesimţitor, reţinut, tăinuit, vag.

SURDÁC adj. v. surdicel, surdişor.

SURDICÉL adj. surdişor, (pop.) surdac, surdatic, surduţ.

SURDIŞÓR adj. v. surdicel.

SURDITÁTE s. (MED.) surzeală, surzenie, (înv. şi reg.) surzie, surzime.

SURDÍNĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. (~ la vioară.)

SURDOMUTITÁTE s. v. surdomutism.

SURDOMUTÍSM s. (MED.) surdomutitate.

SUREÁTCĂ s. v. albişoară, obleţ, sorean.

SURDOMÁŞ s. v. molete, vierme de făină.

SURDÚŢ s. v. surdicel, surdişor.

SURDÚCĂ s. v. bulgăre, cocoloş, minge.

SURESCITÁRE s. 1. v. surescitaţie. 2. v. nervozitate.

SURESCITABILITÁTE s. v. nervozitate.

SURESCITÁ vb. (rar) a (se) supraexcita.

SURESCITÁBIL adj. v. irascibil, iritabil, nervos, supărăcios.

SURÉC s. v. vită.

SURESCITÁŢIE s. (FIZIOL.) surescitare, (rar) supraexcitare, supraexcitaţie.

SURF s. v. surfing.