Dictionar de sinonime
GLOÁBĂ s. 1. v. mârţoagă. 2. (IST.) (reg.) ispaşă, tălpăşag. (~ era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine.) 3. (IST.) herâie, zavescă. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.)
GLISÁ vb. v. culisa.
GLOÁBĂ s. v. amendă, penalitate, penali-zare.
GLIGÁN s. v. mistreţ, porc mistreţ, porc sălbatic.
GLOÁTĂ s. v. colectivitate, masă, mulţime.
GLOÁNŢĂ s. v. bulbuc.
GLOÁTĂ s., adv. 1. s. v. ceată. 2. adv. v. buluc. 3. s. mulţime, norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporime, (înv.) calabalâc. (Ce s-a strâns atâta ~?) 4. s. (depr.) adunătură, scursură, strânsură, şleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e decât o ~ de neisprăviţi.) 5. s. (MIL., IST.) (înv.) holotă, tabără. (Pedestrimea rurală se numea în trecut şi ~.)
GLOBÁL adj. total. (Rezultat ~.)
GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.
GLOB s. 1. v. sferă. 2. (rar) băşică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, ţilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoaşă, scovârlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pământesc.) 6. v. lume.
GLOBULÁR adj. v. sferic.
GLOBÚLĂ s. globulă albă v. leucocită; globulă roşie v. hematie.
GLOBÍRE s. v. amendă, penalitate, penalizare.
GLOBULÉŢ s. globuşor.
GLOBUŞÓR s. v. globuleţ.
GLÓCRENSPIEL s. (MUZ.) metalofon.
GLOD s. v. mâl, mocirlă, nămol, noroi.
GLODĂRÁIE s. glodărie, (înv.) glodişte. (Pe drum era ~.)
GLODĂRÍE s. v. glodăraie.
GLODURÓS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. şi Ban.) bordos, (Ban.) buşos. (Pământ, teren ~.)
GLODÓS adj. v. mâlos, mlăştinos, mocirlos, nămolos, noroios.
GLÓDIŞTE s. v. glodăraie, glodărie.
GLODURÓS adj. v. mâlos, mlăştinos, mocir-los, nămolos, noroios.
GLODÍ vb. v. roade.
GLOGOZEÁLĂ s. v. afluenţă, aflux, aglome-raţie, grămădeală, îmbulzeală, ínghe-suială, îngrămădeală, învălmăşeală.
GLONŢ s. 1. v. cartuş. 2. (pop.) plumb, (Transilv. şi Ban.) şiret. (Ciuruit de ~oanţe.)
GLORIFICÁRE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. v. prea-mărire.
GLÓRIE s. 1. grandoare, măreţie, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~ al neamului.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. v. fală. 4. v. celebritate. 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustraţiune. (A ajuns o ~ a medicinei.)
GLORIFICÁ vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălţa, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. v. preamări.
GLORIÓS adj. 1. v. vitejesc. 2. mărit, (înv. şi pop.) slăvit. (~ul domn al Moldovei.) 3. v. falnic.