Dictionar de sinonime
LINGUREÁ s. v. furca-pieptului.
LINGUREÁ s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste.
LINGURĂ DE SCÓS s. v. căuc, căuş, polonic, scafă.
LÍNGURĂ s. v. cancioc, căuş, crâsnic.
LINGURÍCĂ s. v. furca-pieptului.
LINGURÍCE s. v. mormoloc.
LINGURIŢA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.
LINGURIŢA-ZÂNEI s. v. mormoloc.
LINGURIŢA-ZÂNELOR s. (BOT.; Ganoderma lucidus) lingura-zânei.
LINGURÚŞ s. v. mormoloc.
LINGUŞEÁLĂ s. v. linguşire.
LINGURÓI s. v. polonic.
LINGUŞÍE s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire.
LINGUŞÍ vb. 1. a flata, a măguli, (înv. şi reg.) a şutili, (Munt.) a mâglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămâia.(Îşi ~ superiorii.) 2. (Munt. şi Olt.) a se milcoşi, (fig.) a se gudura, a se îmbuna. (Se ~ pe lângă el.)
LINGUŞÍRE s. flatare, linguşeală, măguleală, măgulire, (înv. şi reg.) olastiseală, (Munt.) mâglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, linguşie, linguşitură, măgulitură, (fig.) tămâiere. (~ unui superior.)
LINGUŞITÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, lin-guşire, măguleală, măgulire.
LINGUŞITÓR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareţ, (fig.) periuţă. (Mare ~ mai eşti!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)
LINIÁ vb. (rar) a rigla. (A ~ o foaie de hârtie.)
LINIÁT adj. (rar) riglat. (Caiet ~.)
LINIÁT s. v. liniere.
LINIAMÉNT s. v. linie.
LÍNIE s. 1. (rar) liniament. (A tras câteva ~ para-lele.) 2. linie frântă = zigzag. 3. v. riglă. 4. v. dungă. 5. dungă, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniuţă. 7. linie-ferată v. cale ferată. 8. trăsătură, (înv.) trăsură. (Din câteva ~ii i-a făcut portretul.) 9. v. trăsătură. 10. v. siluetă. 11. itinerar, traseu. (~ aeriană Bucureşti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. direcţie. 14. v. descendenţă. 15. v. margine.
LINIÉRE s. liniat. (~ unui caiet.)
LINIMÉNT s. v. alifie, cremă, pomadă, un-guent.
LÍNIE s. v. rând.
LINIOÁRĂ s. 1. v. liniuţă. (A tras o ~.) 2. v. liniuţă de unire.
LÍNIŞTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. şi Olt.) tacă, (înv.) silenţiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) ţist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. şi reg.) paos, (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.
LINIŞTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tem-pera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminţi. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.
LINIŞTÍRE s. v. acalmie, calm, linişte, pace, tăcere.
LINIŞTÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. v. calmare. 4. v. strunire.