Dictionar de sinonime

LOC s. 1. v. punct. 2. v. aşezare. 3. teren. (A cumpărat un ~ de casă.) 4. v. zonă. 5. meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ţinut, zonă. (Se afla pe ~uri necunoscute.) 6. v. regiune. 7. parte, regiune, ţinut. (Vezi cum e şi prin alte ~uri.) 8. poziţie, situaţie. (Ocupă un ~ onorabil în societate.) 9. loc comun = a) banalitate; b) v. clişeu.

LOC s. v. depărtare, distanţă, placentă, spaţiu.

LOCÁL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ul şcolii.) 3. s. v. restaurant. 4. adj. (înv.) localnic. (Populaţia ~.)

LOCALITÁTE s. aglomeraţie, aşezare, (înv.) politie. (O ~ urbană.)

LOCALIZÁ vb. 1. a (se) limita, a (se) restrânge. (Focul a fost ~ la ...) 2. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

LOCALIZÁRE s. (LIT.) adaptare, prelucrare. (O ~ dramatică.)

LOCÁLNIC adj. v. local.

LOCALIZÁT adj. (LIT.) adaptat, prelucrat. (Piesă ~.)

LOCANDIÉR s. v. birtaş, hangiu, ospătar.

LOCÁLNIC s. (înv.) patriot. (Întreabă un ~ de pe stradă.)

LOCÁŞ s. v. cleşte.

LOCÁŞ s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.

LOCÁNTĂ s. v. birt, han, ospătărie.

LOCATÁR s. chiriaş, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

LOCATOR RÁDIO s. v. radar.

LOCÁŢIE s. 1. v. închiriere. 2. v. chirie.

LOCMÁ s. v. chilipir.

LOCOMOTÍVĂ s. maşină, tren, (înv. şi pop.) car de foc, (reg.) ţug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)

LOCOTENÉNT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, poruşnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpol-covnic.

LOCOMÓŢIE s. (FIZIOL.) deplasare. (Organe de ~.)

LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.

LOCOTENÉNŢĂ s. v. regenţă.

LOCUÍ vb. 1. a domicilia, a fi, a sta, a şedea, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a băciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a sălăşui. (Mama a ~ o vreme la Bacău.) 2. v. popula.

LOCŢIITÓR s. substitut, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva într-un post.)

LOCŞÓR s. v. placentă.

LOCOTÍŢĂ s. v. clocotici, clocotiş.

LOCOTENENŢĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.

LOCUÍ vb. v. coloniza, dăinui, dura, exista, fi, menţine, păstra, perpetua, persista, rămâne, trăi, ţine, vieţui.

LOCUÍNŢĂ s. 1. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, sălaş, (reg.) sălaşnă, (Transilv., Ban şi Bucov.) cortel, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşluinţă, sălăşluire, şedere, şezământ, şezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuş. (Unde îşi are el ~?) 2. locuinţă lacustră = locuinţă palustră; locuinţă palustră v. locuinţă lacustră.

LOCUÍRE s. domiciliere, şedere. (~ lui acolo n-a durat mult.)