Dictionar de sinonime
OBIECTIVÍSM s. v. imparţialitate, nepărti-nire, obiectivitate.
OBIECTÍV adj., s. 1. adj. v. real. 2. adj. material. 3. adj. v. drept. 4. s. cauză. 5. s. v. scop. 6. s. v. ţintă. 7. s. (FOTO) obiectiv (fotografic) = fotoobiectiv; obiectiv superangular = obiectiv superunghiular; obiectiv superunghiular = obiectiv superangular. 8. v. întreprindere.
OBIÉCŢIE s. v. critică.
OBIECTIVITÁTE s. imparţialitate, nepărtinire, (rar) neparţialitate, (ieşit din uz) obiectivism. (A dat dovadă de ~.)
OBIECTUÁL adj. v. material.
OBIJDUÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.
OBIELÓS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.
OBIELÁR s. v. telal.
OBIJDUÍRE s. v. asuprire, exploatare, împi-lare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire.
OBIJDUÍT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.
OBIŞNUÍ vb. 1. v. aclimatiza. 2. (înv.) a metahirisi. (~ să bea zilnic cafea.) 3. (pop.) a se îndătina, (înv.) a se politici. (Aşa se ~ pe la noi.) 4. (Tran-silv.) a sucui. (Aşa ~ noi să facem.) 5. v. deprinde.
OBIŞNUÍNŢĂ s. 1. v. obicei. 2. (mai ales la pl.) v. tabiet. 3. v. fire.
OBIŞNUÍRE s. v. aclimatizare.
OBLAŢIÚNE s. v. dar, jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu.
OBLÁSTIE s. v. regiune, ţinut, zonă.
OBLÁNIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la ţară greutăţi pe cap.)
OBÂRŞIE s. v. creastă, creştet, culme, pas, pisc, strâmtoare, trecătoare, vârf.
OBÂRŞIE s. 1. v. izvor. 2. v. origine. 3. naştere, origine, provenienţă, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin ~.) 4. ascendenţă, origine. (Are o ~ modestă.) 5. v. origine, (fig.) izvor, matcă. (S-a întors la ~.) 6. v. sursă. 7. v. cauză.
OBÂRŞÍ vb. v. încheia, îndeplini, înfăptui, realiza, sfârşi, termina.
OBIŞNUÍT adj. 1. v. aclimatizat. 2. comun, normal. (Nu-i decât un om ~.) 3. v. oarecare. 4. v. comun. 5. v. ordinar. 6. v. firesc. 7. v. normal. 8. clasic, curent, frecvent, tradiţional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.) 9. v. cunoscut. 10. curent, frecvent, uzual. (De circulaţie ~.) 11. v. consacrat. 12. v. familiar. 13. caracteristic, specific. (L-a primit cu amabilitatea ~.) 14. v. zilnic.
OBLĂDUÍRE s. v. egidă.
OBLĂDUÍRE s. v. administrare, administra-ţie, apărare, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, ferire, gospodărire, guvernare, ocrotire, păzire, protecţie, protejare, sprijin, stăpânire.
OBLĂDUÍ vb. v. administra, apăra, cârmui, conduce, dirigui, domni, feri, gospodări, guverna, ocroti, păzi, proteja, stăpâni.
OBLĂDUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
OBLÉŢ s. v. caracudă, caras.
OBLEÁGĂ s. v. ogor, pârloagă.
OBLÉŢ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albişoară, sorean, (reg.) arvat, sabiţă, săbioară, soreancă, soreaţă, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceţ. 2. obleţ-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (pop.) ţuşcov.
ÓBLIC adj., adv. 1. adj. v. înclinat. 2. adv. pieziş, (pop.) ponciş, (reg.) şoldiş, (Transilv. şi Ban.) cordiş, (Olt. şi Munt.) păliş. (Poteca coboară ~.) 3. adv. v. transversal. 4. adj., adv. v. diagonal. 5. adj., adv. v. pieziş.
OBLÍ vb. v. descovoia, dezdoi, făţui, în-drepta, nivela.
OBLICÍ vb. v. afla, auzi, bate, condamna, descoperi, găsi, osândi, pedepsi, şti.