Dictionar de sinonime
OBSTINÁ vb. v. încăpăţâna, îndărătnici, îndârji, înverşuna.
OBSTINÁT adj. v. furios, încăpăţânat, îndărătnic, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverşunat, mâniat, mânios, pornit, recalcitrant, refractar.
OBSTINÁŢIE s. v. încăpăţânare, îndărătnicie, îndârjire, înverşunare.
OBSTRUCTÍV adj. v. obstruant.
OBSTRUCTÓR adj. v. obstruant.
OBSTRUÁ vb. v. oblitera.
OBSTRUÁNT adj. (MED.) obstructiv, obstructor.
OBSTRÚCŢIE s. v. obliteraţie.
ÓBŞTE s. 1. v. colectivitate. 2. (IST.) obşte sătească = obşte teritorială, obşte vicinală; obşte teritorială v. obşte sătească; obşte vicinală v. obşte sătească.
OBŞTÉSC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)
ÓBŞTE s. v. adunare, chinovie, colectivi-tate, masă, mulţime, norod, popor, sfat, ţară.
OBTÚZ adj. 1. (GEOM.) (înv.) teşit. (Unghi ~.) *2. (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, opac, redus, (rar fig.) scurt. (Un spirit ~; un orizont ~.)
OBŞTÉŞTE adv. v. îndeobşte.
OBTURÁŢIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.)
OBTURÁRE s. v. obturaţie.
OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)
OBŞTÍME s. v. colectitate, comunitate, obşte, societate.
OBŢÍNE vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobândi. 8. a căpăta, a câştiga, a dobândi. (A ~ o mare faimă, o mare experienţă.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. întruni. 12. v. lua.
OBTUZITÁTE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
OBTÚZ adj. v. meschin.
OBÚZ s. (MIL.) (înv.) cumbara.
OCÁRĂ s. 1. blestem, imprecaţie, (livr.) maledicţie. (Poeziile conţineau multe ~.) 2. batjocură, ruşine, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (S-a făcut de ~.) 3. afront, injurie, insultă. jignire, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)
OBŢÍNERE s. 1. v. primire. 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. v. procurare. 4. v. repurtare. 5. v. dobândire. 6. căpătare, câştigare, dobândire. (ă unei faime binemeritate.) 7. v. stabilire. 8. v. luare.
OCÁRNIC adj. v. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, ne-permis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, vinovat.
OCÁRĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dezonoare, dojană, dojenire, imputare, înjurătură, morală, mustrare, necinste, observaţie, reproş, ruşine.
OCAZIONÁL adj. v. întâmplător.
OCÁZIE s. 1. prilej, (înv. şi reg.) pont, (înv.) ceas, zăman. (Aşteaptă o ~ potrivită.) 2. v. împrejurare. 3. v. prilej. 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.)
OCAZIONÁ vb. v. prilejui.
OCĂCĂÍ vb. v. orăcăi.
OCĂCĂÍT s. v. orăcăit.