Dictionar de sinonime
TICĂÍ vb. 1. a tăcăi, a tâcâi. (Ceasul ~.) 2. v. palpita.
TICĂÍ vb. v. mocăi.
TIBIŞÍR s. v. cretă.
TICĂIÁLĂ s. v. mocăială.
TICĂÍ vb. v. chinui, frământa, suferi, zbate, zbuciuma, zvârcoli.
TICĂÍT adj. v. biet, nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman.
TICĂÍT adj. v. mocăit.
TICĂÍT adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
TICĂLÓS adj. v. biet, debil, delicat, deplorabil, firav, fragil, gingaş, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, nevoiaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sărac, sărman, sfrijit, slab, slăbuţ, şubred.
TICĂÍT s. 1. v. tic-tac. 2. v. palpitaţie.
TICĂLOŞÉŞTE adv. v. mişeleşte.
TICĂLÓS adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
TICĂLÓS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becisnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~oasă.) 3. s. bandit, nemernic, tâlhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdalnic, (pop.) împeliţat, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!) 5. adj. mizerabil, păcătos, rău, urât. (Era o vreme ~.)
TICĂLOŞÍ vb. v. debilita, distruge, nenoroci, prăpădi, slăbănogi, slăbi, şubrezi.
TICĂLOŞÍE s. abjecţie, fărădelege, infamie, josni-cie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) sceleraţie, (pop. şi fam.) parşivenie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scârnăvie, spurcăciune, (reg.) mârşăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăţie, necurăţire, păgânătate, păgânie, verigăşie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)
TICĂZUÍ vb. v. curăţa, deretica, scutura, strânge.
TICĂLOŞÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
TICHÍE s. bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceapsă.
TICHÍE s. v. bonetă, boneţică, bor, calotă, margine, scufie, scufiţă.
TICHIOÁRĂ s. v. tichiuţă.
TICLUÍ vb. 1. v. aranja. 2. v. scorni.
TICSÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. v. în-ţesat. 4. v. aglomerat.
TICHIÚŢĂ s. (reg.) tichioară.
TICSÍRE s. v. îngrămădire.
TICLUÍRE s. v. scornire.
TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.
TIDVĂDEPĂMÂNT s. v. împărăteasă, mută-toare.
TICTÁC s. ticăit, tâcâială. (~ al ceasului.)
TIDVĂDEÁPĂ s. v. nufăr.
TIGÁIE s. 1. (reg.) rânel, (Ban., Transilv. şi Olt.) raină. (~ pentru prăjitul unor alimente.) 2. tigăiţă. (~ pentru praful de puşcă.) 3. (TEHN.) broască. (~ la scrânciob.)