Dictionar de sinonime
FLORILE-ZÂNELOR s. pl. v. răchitan.
FLORIŞOÁRĂ s. v. floricică.
FLOŞTORÍ vb. v. pava, pietrui.
FLORÍNTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.
FLORÍST s. v. florar.
FLORÍN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ul se numeşte în Olanda şi gulden.)
FLORIMĂRUNŢÉLE s. pl. v. toporaş, violetă, viorea.
FLOTÁNT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~.) 2. ne-permanent, nestabil. (Populaţie ~ dintr-un oraş.)
FLORÍSTĂ s. v. florăreasă.
FLOTÁBIL adj. v. plutitor.
FLOTÁŢIE s. flotare. (Câteva mişcări de ~.)
FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a şovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)
FLOTÁRE s. v. flotaţie. (Mişcări de ~, în gimnastică.)
FLOTÓR s. (TEHN.) plutitor.
FLUCTUÁNT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~ în comportări.) 2. v. ezi-tant.
FLUCTUÁŢIE s. 1. oscilare, oscilaţie. (~ a tempera-turii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilaţie. (~la cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui în comportare nu era justificată.)
FLUIERÁ vb. v. şuiera.
FLUIDITÁTE s. v. fluenţă.
FLÚIER s. I. v. fluierătură. II. v. tibia.
FLUID DE FORÁJ s. noroi de foraj.
FLUÉNŢĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.)
FLUÉNT adj. (fig.) curgător, cursiv, uşor. (Expri-mare ~.)
FLUIERÁR s. 1. v. fluieraş. 2. (ORNIT.; Charadrius pluvialis) (reg.) fluierător, fluturaş, prundăraş, purcăraş, văcărel. 3. (ORNIT.; Numenius tenuirostris) ploier mic. 4. (ORNIT.; Numenius arcuatus) ploier mare. 5. (ORNIT.) fluierar mare (Numenius arquata) = (pop.) şneap. 6. (ORNIT.; Calidris) prundaş.
FLUIERĂTOÁRE s. I. şuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porceşti-de-pădure (pl.), vită-neagră.
FLUIERÁT s. v. fluierătură.
FLUIERÁŞ s. fluierar. (~ul cântă din fluier.)
FLUIERÁR s. v. sitar-de-mal.
FLUIERĂTÓR s. v. fluierar.
FLUIERĂTÚRĂ s. 1. fluier, fluierat, şuier, şuierat, şuierătură. (Se aude o ~ prelungă.) 2. (rar) signal, (pop.) ţignal. (~ unui vardist.)
FLUIERÍCE s. chemătoare. (Cu ~ vânătorul imită strigătele unor animale.)