Dictionar de sinonime

FOLOSÍT adj. 1. întrebuinţat, uzitat. (Care este formula ~?) 2. v. vechi.

FOLOSÍRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. fo-losinţă. 4. v. purtare. 5. v. practicare.

FONDATÓR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) aşezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui aşezământ.) 2. v. în-temeietor.

FOLT s. v. petic, ruptură, zdreanţă.

FOLTICÓS adj. v. burtos, pântecos.

FOLTICÓS s. v. mâncăcios, mâncău.

FOMETÓS adj. v. flămând, înfometat, nemâncat, nesătul.

FOND s. 1. conţinut, (fig.) miez. (~ul propriu-zis al unui roman.) 2. esenţă, materie, (fig.) inimă, maduvă, miez, nucleu, sâmbure. (A intra în ~ul chestiunii.) 3. v. fundal. 4. (FIN.; mai ales la pl.) mijloc, resursă, (înv.) sermaia. (~uri băneşti.)

FONETÍSM s. (FON.) pronunţare, pronunţie, rostire. (~ regional.)

FONÉTICĂ s. (înv.) fonologie.

FONÉM s. v. sunet.

FONEMÁTIC adj. v. fonologic.

FONDERÍE s. v. turnătorie.

FÓNIC adj. v. sonor.

FONFĂIÁLĂ s. fornăială.

FONF adj., s. fârnâit, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Un om ~.)

FONFĂÍ vb. a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ când vorbeşte.)

FONFĂÍT adj., s. v. fonf.

FONÍE s. v. sonoritate.

FONOIZOLÁNT adj. insonorizant. (Material ~.)

FONOLOGÍE s. v. fonetică.

FONTANÉLĂ s. (ANAT.) (pop.) moalele-capului.

FONOLÓGIC adj. (FON.) fonematic. (Sistemul ~ al limbii române.)

FORÁJ s. forare, forat, sondaj, sondare. (Operaţia de ~ pe fundul mării.)

FORÁ vb. a sonda. (A ~ la mari adâncimi.)

FOR s. autoritate.

FÓNTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică; fontă sferolitică v. fontă nodulară.

FORÁT s. v. foraj.

FORĂÍ vb. v. sforăi.

FORĂÍ vb. v. sforăi.