Dictionar de sinonime
NÁTRĂ s. v. crilă.
NATRÍT s. (CHIM.) (rar) sodă.
NÁTRIU s. v. sodiu.
NATRÓN s. v. carbonat de sodiu, hidroxid de sodiu, sodă, sodă caustică.
NATURÁL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forţele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. sălbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. înnăscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.
NATURÁL s. v. caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturaleţe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament.
NATURALÉŢE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalanţă, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc.
NATURALÍST s. (înv.) naturist. (Un reputat ~.)
NATURALIZÁ vb. a (se) împământeni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naţionaliza. (S-a ~ în ţara noastră.)
NATURALITÁTE s. v. degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate.
NATÚRĂ s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.
NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esenţă. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformaţie. 7. v. fire.
NATURALMÉNTE adv. v. desigur.
NATURÁLNIC adj. v. înnăscut, nativ, natural.
NATURALIZÁRE s. 1. împământenire, (înv.) indige-nat. (~ unei persoane.) 2. (BIOL.) v. taxidermie.
NAŢIONÁL adj. (înv.) naţionalicesc, naţionalnic. (Cultura ~.)
NATURÍST s. v. naturalist.
NAŢIONÁLNIC adj. v. naţional.
NAŢIONALICÉSC adj. v. naţional.
NAŢIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate naţională.
NAŢIONALITÁTE s. v. cetăţenie, supuşenie.
NAŢIONAL-SOCIALÍST s., adj. (POL.) nazist.
NAŢIONAL-SOCIALÍSM s. (POL.) nazism.
NAŢIONALIZÁ vb. v. împământeni, naturaliza.
NAŢIONALIZÁRE s. etatizare. (~ unei întreprin-deri.)
NAŢIONALIZÁT adj. etatizat. (Casă ~.)
NAŢIONALIZÁ vb. a etatiza, (rar) a statiza. (A ~ o uzină.)
NAŢIÚNE s. neam, popor, (înv. şi pop.) norod, (înv.) limbă, seminţie. (ă română.)
NAUFRÁGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrângere.
NAUFRÂNGE vb. v. naufragia.