Dictionar de sinonime
NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegri-tor, prigonitor.
NĂPÂRLÍRE s. năpârleală, (rar) năpârlitură. (~ unor animale.)
NĂPLÁT s. v. obadă.
NĂPLĂIÁLĂ s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, febră, fierbinţea-lă, friguri, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, temperatură, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
NĂPÂRLITÚRĂ s. v. năpârleală, năpârlire.
NĂPÂRSTÓC s. v. degetar, pici, prichindel, puşti, ţânc.
NĂPRÁSNIC adj. 1. v. subit. (Moarte ~.) 2. neaşteptat, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios. (Un faliment ~.) 3. v. cumplit.
NĂPRÁSNICĂ s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) închegătoare, mama-pădurii, priboi-căpresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.
NĂPRÁSNICĂ s. v. luminoasă.
NĂPRĂTÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
NĂPUSTÍ vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.)
NĂPRĂTITÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
NĂPUSTÍ vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.
NĂPÚSTUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
NĂPUSTÍT adj. v. abandonat, părăsit.
NĂRÁV s. 1. v. patimă. 2. pasiune, patimă, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 3. (Transilv.) snagă, sucă. (~ calului.) 4. (la pl.) v. comportare. 5. v. fire.
NĂRĂVÁŞ adj. năbădăios, nărăvit, (reg.) iabraş, (prin Ban.) bâvaş, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroş, (Transilv. şi prin Maram.) sucaş, (Tran-silv.) şupar. (Cal ~.)
NĂRĂVÍT adj. năbădăios, nărăvaş, (reg.) iabraş, (prin Ban.) bâvaş, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroş, (Transilv. şi prin Maram.) sucaş, (Tran-silv.) şupar. (Cal ~.)
NĂRĂVÍE s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.
NĂRĂVÍ vb. v. împăca, înţelege.
NĂROZÉNIE s. v. nătângie, neghiobie, nero-zie, prostie, stupiditate, stupizenie.
NĂRÍLĂ s. v. năsăilă.
NĂRTÍLĂ s. v. năsăilă.
NĂRUÍ vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuşi.
NĂRTÓS adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, năsos, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.
NĂRUÍT adj. 1. v. dărâmat. 2. căzut, prăbuşit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.)
NĂRUÍRE s. 1. v. prăbuşire. 2. v. cădere.
NĂRUÍT s. v. prăbuşire.
NĂSÁDĂ s. v. arie, arman, baraj, grămadă, maldăr, stăvilar, teanc, vraf, zăgaz.
NĂRUITÚRĂ s. v. ruină.