Dictionar de sinonime

LUPOÁIE s. v. lupoaică, tărtăcuţă, tigvă, tâlv.

LUPŞÓR s. v. placentă.

LUPOÁIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariţă, busuioc-sălbatic.

LUPÁRIŢĂ s. v. lupoaie.

LUPÍN s (BOT.; Lupinus albus) cafea, niprală.

LUP s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. şi Tran-silv., eufemistic) spurc. 2. (ZOOL.) lupul-preriilor v. coiot. 3. (IHT.) lup-de-mare v. lavrac. 4. lupul-vrăbiilor v. sfrâncioc.

LUPTÁ vb. 1. a se bate, a se întrece, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 2. (MIL.) a se bate, a se război, (înv.) a combate, a se oşti, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu duşmanul.) 3. v. strădui.

LUPTÁŞ s. v. luptător, războinic.

LUPUL-ALBÍNELOR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

LUPTĂTÓR s. (MIL.) 1. războinic, (reg.) luptaş, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.) 2. v. combatant.

LÚPTĂ s. 1. v. bătaie. 2. v. bătălie. 3. (SPORT) (pop.) trântă. 4. v. concurenţă.

LUPUL-BĂLŢII s. v. ştiucă.

LÚRBĂN s. v. dafin, laur.

LUSTRAGÍU s. văcsuitor. (E de profesie ~.)

LÚSTRU s. 1. luciu, strălucire, (înv.) perdaf. (~ unei suprafeţe.) *2. (fig.) pospăială, spoială. (~ de cultură.)

LUSTRUÍ vb. 1. a făţui. (A ~ un obiect.) 2. v. şlefui. 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puţui, (prin Transilv. şi nordul Munt.) a puţului. (A ~ cuiva încălţămintea.)

LUSTRUÍT adj. 1. făţuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafaţă ~.) 3. v. şlefuit. 4. văcsuit. (Încălţăminte ~.)

LÚŞCĂ s. v. narcisă.

LUSTRUÍRE s. 1. făţuială, făţuire, făţuit, lustruit. (~ unei suprafeţe netede.) 2. v. şlefuire. 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)

LUT s. v. argilă.

LUSTRUÍT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, şlefuire, şlefuit, (înv.) sclivisire. (~ul suprafeţei unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ul pantofilor.)

LUŞTEREÁG s. v. leuştean.

LUTEÍNĂ s. v. progesteron.

LÚŞCE s. pl. v. ghiocei-mari.

LÚTRU s. vidră. (Căciulă de ~.)

LUTIŞÓR s. pămânţel.

LUTÓS adj. v. argilos.

LUTÉŢIU s. (CHIM.) casiopeiu.

LUTH s. (MUZ.) lăută.

LUTERÁN adj., s. (BIS.) evanghelic.