Dictionar de sinonime
VÓTRU s. v. codoş, mijlocitor, peţitor, proxenet.
VOVEDÉNIE s. v. intrarea în biserică.
VOVÍCĂ s. v. cartof.
VOZGLÁS s. (BIS.) (înv.) vozglaşenie.
VOZGLAŞÉNIE s. v. vozglas.
VRÁBIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete, (Transilv., Ban. şi Bucov.) pasăre, (Olt. şi Ban.) vrăbete. 2. vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presură-de-trestie, vrabie-de-stuf.
VRABIE-DE-STÚF s. v. vrabie-de-trestie.
VRACEVÁNIE s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.
VRACI s. v. doctor, medic, vrăjitor.
VRAF s. v. teanc.
VRÁJĂ s. 1. descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meşteşug, solomonie, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie. (A practica ~ăjile.) 2. v. farmec. 3. v. desfătare.
VRÁJBĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.
VRÁNĂ s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sadă, (prin Dobr.) tapă. (~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) guriţă, pospai, ulucaş, (prin Transilv. şi Ban.) scoreţ. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)
VRÁŞCĂ s. v. coţofană.
VRĂBÉTE s. v. vrabie.
VRĂBIOÁRĂ s. v. vrăbiuţă.
VRĂBIÓI s. (ORNIT.) (reg.) păsăroi.
VRĂBIÚŢĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.
VRĂCIUÍ vb. v. îndrepta, înfiripa, însănătoşi, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, vindeca.
VRĂCIUITÓR adj. v. întremător, lecuitor, tămăduitor, vindecător.
VRĂFUÍ vb. v. răvăşi.
VRĂJÁR s. v. arac.
VRĂJBÍE s. v. animozitate, discordie, duşmă-nie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
VRĂJÍ vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.
VRĂJÍRE s. v. încântare.
VRĂJÍT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~ de o vrăjitoare.) 2. v. fermecat. 3. v. încântat.
VRĂJITOÁRE s. babă, (rar) vrăjitoreasă, (pop.) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meşteră, meşteriţă, (reg.) bosconiţă, cotoroanţă, meşte-reasă, meşteritoare, şişcă, (prin Transilv.) bosorcaie. (I-a descântat o ~.)
VRĂJITOÁRE s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, tilişcă, vaca-domnului.
VRĂJITÓR s. 1. (rar) şaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) şişcoi, (înv.) vâlfă. 2. mag, magician, (rar) taumaturg, (pop.) vraci.
VRĂJITOREÁSĂ s. v. babă, vrăjitoare.