Dictionar de sinonime
IVÍ vb. 1. v. apărea. 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ şi el.) 3. v. înfăţişa. 4. a apărea, a se arăta, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte. (Un zâmbet s-a ~ pe faţa lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Câmpia se ~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, a se arăta, a ieşi. (S-a ~ iarba.) 7. v. răsări. 8. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Se ~ zorile.) 9. v. face. 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a apărea, a se declara. (S-a ~ o epidemie.)
IZBÁVĂ s. v. salvare, scăpare.
IVÓRIU s. 1. v. fildeş. 2. v. dentină.
IZBĂVÍRE s. v. mântuire.
IZBĂVÍ vb. v. mântui.
IZ s. (reg.) şmag. (Mâncarea a căpătat ~.)
IZBĂVÍRE s. v. salvare, scăpare.
IZBĂVÍ vb. v. salva, scăpa.
IZBĂVÍT adj. v. mântuit.
IZBĂVITÓR adj. v. mântuitor.
IZBĂVÍT adj. v. salvat, scăpat.
IZBĂVITÓR adj. v. salvator.
IZBÍ vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul în lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. trânti. 5. a repezi, a trânti. (A ~ uşa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (~ în uşă cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toţi pereţii; ploaia ~ în acoperiş.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stânci.) 10. v. îmbrânci. 11. a (se) trânti, (pop. şi fam.) a (se) bufni, a (se) buşi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvârli.
IZBÍ vb. v. contraria, frapa, surprinde, şoca, vexa.
IZBÍRE s. 1. v. lovire. 2. v. ciocnire.
IZBUCNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. dezlănţuire. 3. ră-bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O ~ nervoasă.)
IZBUCNÍ vb. 1. v. erupe. 2. a ţâşni, (înv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (înv. şi reg.) a prorupe, (Mold. şi Bucov.) a dupăi. (~ în plâns, în râs.) 4. v. dezlănţui. 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)
IZBÂNDÍ vb. v. răzbuná.
IZBÂNDITÓR adj., s. v. victorios.
IZBÂNDĂ s. 1. v. biruinţă. 2. v. victorie. 3. v. succes.
IZBÂNDÍ vb. 1. a bate, a birui, a câştiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 2. v. reuşi.
IZBITÚRĂ s. 1. v. lovitură. 2. v. plesnitură. 3. lovi-tură, trântitură. (O ~ de uşă.) 4. v. îmbrâncitură. 5. v. zvârlitură.
IZBITÓR adj. 1. v. ţipător. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.
IZBÍT adj. v. contrariat, şocat, vexat.
IZBÍT adj. v. ciocnit.
IZBUTÍT adj. v. valoros.
IZBUTÍ vb. 1. a reuşi, (franţuzism) a parveni, (înv. şi pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. şi Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru ...) 2. v. prinde. 3. v. reuşi.
IZGONÍ vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. şi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. şi reg.) a întiri, a mâna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. şi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. şi Ban.) a sprânji, (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (Ban. şi Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a răşchira, (fam.) a mătrăşi, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ din casa lui.) 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.
IZGONÍRE s. 1. alungare, gonire. (~ cuiva de acasă.) 2. v. surghiunire.
IZGONÍT adj., s. 1. adj. alungat, gonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. şi pop.) oropsit. (Om ~ de acasă.) 2. adj., s. v. exilat.