Dictionar de sinonime
CALÍC s. v. cerşetor, milog.
CALICÉNIE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.
CALICÉNIE s. v. zgârcenie.
CALICÍ vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.
CALICÍ vb. v. cere, cerşi, milogi, ologi, schilodi.
CALICÍE s. v. zgârcenie.
CALICIFÓRM adj. (ANAT.) circumvalat.
CALICÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
CALICÍME s. v. sărăcime.
CALICÍME s. v. cerşetorime.
CALÍCIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ul unei flori.) 2. v. potir.
CALIFICÁT adj. v. autorizat.
CALICÓS adj. v. sărăcăcios, umil.
CALIFICÁRE s. 1. (înv.) calificaţie. (Nu are nici o ~.) 2. numire, (fig.) etichetare, taxare. (~ cuiva drept...)
CALIFICÁ vb. a face, a numi, (fig. şi fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.)
CALIFICATÍV s. 1. v. epitet. 2. v. apelativ.
CALIFICÁŢIE s. v. calificare.
CALIGRAFÍE s. v. scriere, scris.
CALÍPTRĂ s. (BOT.) piloriză, scufie, zonă apicală. (~ este un ţesut protector.)
CALIGRAFIÉRE s. scriere. (Era talentat la ~ literelor gotice.)
CALITÁTE s. 1. v. însuşire. 2. însuşire, natură. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. însuşire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preţ.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mână. (Făină de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cădere, competenţă, drept, îndreptăţire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunţ.) 10. v. funcţie.
CALÍŢCĂ s. v. colivie.
CALM adj., s. 1. adj. domol, liniştit, paşnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. v. linişte. 9. adj. v. liniştit. 10. adj. liniştit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. uşor.
CALM s. v. obligeană.
CALMÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 5. v. linişti. 6. v. atenua.
CALMÁNT adj., s. 1. adj. alinător, liniştitor, (rar) potolitor, uşurător, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~.) 2. s., adj. (FARM.) analgezic, lenitiv, sedativ, tranchilizant. (Antinevralgicul este un ~.)
CALMÁRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. domolire, îmblânzire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. v. atenuare.
CALMÁT adj. 1. domolit, îmblânzit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 2. v. calm. 3. v. atenuat.
CALOFILÍE s. (LIT.) calofilism. (~ oglindită într-un roman.)