Dictionar de sinonime
CALMUCÉSC adj. v. calmuc.
CALMÚC adj. (rar) calmucesc. (Populaţie ~.)
CALOFILÍSM s. v. calofilie.
CALOMÉL s. (CHIM., FARM.) clorură mercuroasă. (~ul are acţiune purgativă.)
CALOIÁN s. (pop.) scaloian, mama-ploaie, Muma-Pădurii. (Cu ~ul se invocă ploaia, în credinţele populare.)
CALOMFÍR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.
CALOMNÍA vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)
CALOMNIÁT adj., s. bârfit, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.)
CALOMNIATÓR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)
CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)
CALOMNÍE s. v. calomniere.
CALOMNIÓS adj., adv. 1. adj. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmaţii ~oase.) 2. adv. defăimător, denigrator, rău. (Vorbeşte ~ de ei.)
CALORIFÉR s. radiator. (Nu s-a încălzit ~ul.)
CALORIE MÁRE s. v. kilocalorie.
CALORIZÁRE s. v. alitare.
CALORIFÚG s. (FIZ.) termoizolant, termoizolator, izolant termic.
CALP adj. v. duplicitar, fals, falsificat, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean.
CALÓTĂ s. 1. (prin Transilv.) pup, scăfârlie, (Maram.) tichie. (~ a unei pălării.) 2. (GEOL.) calotă glaciară = inlandsis.
CALPUZÁN s. v. escroc, hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan.
CALPUZANLÂC s. v. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie.
CALTABÓŞ s. (Transilv.) maioş, (Transilv. şi Ban.) măietic, sângerete. (Mănâncă ~ cu muştar.)
CAL-TURTÍT s. v. libelulă.
CALŢAVÉTĂ s. v. jartieră.
CÁLUL s. art. v. leul.
CALUL-DRÁCULUI s. v. libelulă.
CALUL-PÓPII s. v. libelulă.
CALÚP s. v. calapod, formă, model, tipar.
CALVÁR s. 1. v. chin. 2. v. tortură.
CALVÍN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)