Dictionar de sinonime

FÁŢĂ s. 1. v. obraz. 2. figură, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fízionomie. 5. v. persoană. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagină. 9. v. faţadă. 10. acoperitoare, învelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. faţă de masă = (înv. şi reg.) masă, peşchir, pânzătură, (reg.) măsai, mesală, mesanică, (Ban. şi Transilv.) măsar, măsăriţă, (Ban.) măsărnică, (Transilv. şi Maram.) măsoaie. (O ~ de in.) 12. v. înfăţişare. 13. învelitoare, (prin Transilv. şi Maram.) sac, (prin Transilv.) tăbuieţ. (~ de pernă.) 14. v. suprafaţă.

FAŢA-MÂŢEI s. v. sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă.

FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.

FÁŢĂ s. v. culoare, masă, personaj, vopsea.

FÁUR s. v. februarie, fierar.

FAURMÁUR s. v. meştergrindă.

FAVOÁRE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecţie. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. graţie.

FAVORÁBIL adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (livr.) fast, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemânatic. (Circumstanţe ~.) 2. v. bine venit. 3. v. binefăcător. 4. prielnic, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.

FAVORÍT adj., s. I. 1. adj. v. preferat. 2. adj., s. v. preferat. 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul şi ~ţii săi.) II. s. pl. (rar) barbetă, cotleţi (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~ţi.)

FAVORIZÁ vb. 1. v. uşura. 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întâmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim până ce Amor ne ~.) 4. v. părtini.

FÁVORIZÁNT adj. avantajant. (Factor ~.)

FAVORIZÁT adj. v. părtinit.

FAVORIZÁRE s. 1. v. uşurare. 2. protejare (~ celor doi îndrăgostiţi.) 3. v. părtinire.

FÁZĂ s. 1. etapă, moment, punct, stadiu, (fig.) treaptă. (Verificaţi lucrarea în fiecare ~ a ei.) 2. v. stadiu. 3. v. timp. 4. (BIOL.) fază diploidă = diplofază; fază haploidă = haplofază. 5. (BOT.) fază fenologică = fenofază.

FAZOTRÓN s. v. sincrociclotron.

FĂCĂLÉŢ s. 1. (pop.) melesteu, mestecău, (reg.) culeşer, mămăligar, mămăligător, mămăligău, mămăligoi, mestecar, mestecălău, mestelnic, (prin Ban.) brucelnic, brucer, (Maram.) tocănău, (Maram. şi Transilv.) tocăner. (~ pentru mă-măligă.) 2. v. sucitor.

FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

FĂCLIÉŞ s. v. licurici.

FĂCĂLUÍT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) râşnit, zolit. (Fasole ~.)

FĂCLIÚŢĂ s. v. făclioară.

FĂCĂU s. v. blid, căuş, ciutură, cupă.

FĂCLÍE s. v. torţă.

FĂCĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

FĂCLIOÁRĂ s. făcliuţă.

FĂCÚT adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, grandi-locvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.)

FĂCÚT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, contrafăcut, falsificat, îmbătat, tur-mentat.

FĂCÚT s. 1. v. confecţionare. 2. v. gătit.

FĂCÚT s. v. descântec, destin, farmec, fatalitate, magie, menire, noroc, pre-destinare, soartă, ursită, vrajă, vră-jitorie, zodie.

FĂFĂLÚG s. v. buhai, coinac.

FĂGÁŞ s. 1. (înv. şi reg.) scursură. (~ lăsat de un şuvoi de apă de ploaie.) 2. (Olt. şi Munt.) şleau. (~ lăsat pe drum de roţile căruţei.)